Asistăm cu stupoare la tupeul şi provocările iredentist-şovine ale unei minorităţi etnice ungureşti aflată pe teritoriul României, care declară răspicat, cu subiect şi predicat, dorinţa ei de autonomie teritorială a unui aşa-zis ţinut secuiesc, urmată de eliberarea Transilvaniei de sub „stăpânirea” autorităţilor române, năzuinţe la care, iată, achiesează, în mod deschis, şi reprezentanţii oficiali ai statului vecin şi neprieten, Ungaria. Cum altfel putem descrie declaraţiile recente ale secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe Ungar, Nemeth Zsolt, şi ale ambasadorului Ungariei la Bucureşti, care, în 6 februarie 2013, încălcând toate normele diplomatice, a devenit o vedetă a posturilor de televiziune româneşti, unde, cu un aer boem şi chip răvăşit, explica prin repetare obsesivă unor diletanţi ignoranţi din Capitala României, într-un limbaj atent studiat şi dublu alambicat, sprijinul Ungariei la autoguvernarea teritorială şi autonomia culturală a unui „ţinut” din inima ţării noastre. Mai mult, în opinia ambasadorului cu pricina, ca toate aceste năzuinţe iredentiste să fie realizabile, e musai schimbarea Constituţiei, în special a articolului 1, deoarece România nu mai este un stat naţional, ci unul multinaţional, odată ce a recunoscut minorităţile aflate pe teritoriul său. Cu alte cuvinte, eliminarea caracterului de stat naţional al Statului Român duce la cererea Budapestei, şi a braţului ei politic numit UDMR, de oficializare a limbii ungare, ca a doua limbă oficială în România.

Observăm că discursul ambasadorului Ungariei, care este unul oficial, desigur, şi nu unul personal, seamănă izbitor cu declaraţiile liderilor UDMR-işti, care, bine instruiţi de Budapesta, vorbesc aceeaşi limbă, pe o voce singulară.

Tot acest război al declaraţiilor, la care am asistat în ultimele trei săptămâni, a pornit de la aplicarea legii în teritoriu de către fostul prefect de Covasna, dr. Codrin Munteanu, cu privire la arborarea ilegală pe instituţiile administraţiilor judeţene şi locale din Covasna, Harghita şi Mureş a unui steag cu simbolistică pur etnică a minorităţii ungare, care nu are nimic de-a face cu autorităţile Statului Român. De fapt, acest steag reprezintă mesajul subliminal al Budapestei, adresat prin UDMR, către etnia ungară că instituţiile respective sunt sub control unguresc şi nu românesc. În acest sens, a fost inventat şi panoul cu inscripţia „SIC – Terra Siculorum”, prin care s-a dorit să i se amintească fostului prefect, Codrin Munteanu, dar şi românilor, că judeţul Covasna este într-un ţinut etnic secuiesc. Nu i-a interesat, aşadar, pe onorabili nicio secundă că prin astfel de gesturi, iredentiste şi şovine, aduc atingere sentimentului naţional românesc, ba chiar Constituţiei şi legilor ţării.

Artizanii acestor artificii provocatoare de la care a pornit totul, nu sunt nimeni alţii decât Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, şi Antal Arpad, primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, care de altfel au şi fost identificaţi ca autorii morali ai faptelor separatiste recente, dar şi ai vandalizării Drapelului României, care era amplasat la un metru în faţa pancartei batjocoritoare cu „SIC – Terra Siculorum”.

Pe fundalul provocărilor iredentiste, revizioniste, revanşarde, separatiste şi segregaţioniste făcute de liderii UDMR în teritoriu, nu se putea ca această struţo-cămilă, când uniune culturală când partid politic, să nu aibă susţinerea Budapestei. Cu atât mai mult cu cât de la o vreme încoace mai toţi aceşti lideri ai ungurilor din România au dublă cetăţenie, română şi ungară, după ei luându-se deja şi o parte a populaţiei de rând. În urma îndemnului ilegal al lui Tamas Sandor către toate primăriile conduse de UDMR, de arborare a unui steag etnic pe toate acestea, firesc a venit imediat în sprijinul ideii şi secretarul de stat în MAE Ungar, Nemeth Zsolt, care a îndemnat toate primăriile din Ungaria să arboreze concertat steagul secuiesc (în realitate o textilă nerecunoscută oficial nicăieri), în semn de solidaritate cu ungurii din „bazinul carpatic”, care se simt agresaţi în simbolurile lor.

Este foarte clar, prin urmare, de unde pornesc acest provocări şi cu ce scop. Budapesta dă anumite mesaje subliminale prin care manipulează minoritatea etnică ungară din România, ţintind construirea unui fals conflict interetnic pe care să îl pună în faţa autorităţilor Uniunii Europene. Apoi, cum de fapt deja au început să facă, vor plânge cu lacrimi de crocodil că în România nu sunt respectate drepturile minorităţii ungare, că România, deşi a ratificat toate tratatele internaţionale în domeniu, nu respectă normele şi standardele în materie de protecţie a minorităţilor naţionale. Ei bine, toate acestea în vreme ce este arhicunoscut faptul că România reprezintă un model mondial de respectare a drepturilor minorităţilor, cu standarde mult peste cele ale statelor democratice cu pretenţii din Occident.

Din acest peisaj provocator, atent construit, nu putea lipsi nici Antal Arpad, primarul de Sfântu-Gheorghe, venetic pe „pământul secuiesc”, dacă e să ne luăm după mintea… bogată a colegului lui, Tamas Sandor: „În aceste condiţii, este un lucru natural că atunci când comunitatea maghiară simte că nu este respectată, că este considerată cetăţean de rangul doi, când este jignită, atunci când unii compară steagul secuiesc cu o cârpă, Ungaria adoptă o poziţie. Noi avem simbolurile noastre naţionale şi vrem să le folosim în mod liber şi ca şi cetăţeni europeni şi români, vrem să trăim ca maghiari pe pământul nostru natal, în Ţinutul Secuiesc”, spune Antal Arpad. Mai mult decât atât, tot primarul care ameninţa românii cu soarta sârbilor din Kosovo, afirmă, cu un tupeu fără de margini: „Comunitatea maghiară este supusă unui linşaj mediatic românesc, inducând ideea de victimizare a minorităţii maghiare, din cauza „bolilor” închipuite de care suferă”.

Retorica este bine cunoscută, dar ceea ce ne atrage flagrant atenţia în discursul stimabilului este că „noi avem simbolurile noastre naţionale”, expresie care se traduce prin faptul că noi, ungurii din România, nu suntem o minoritate, noi suntem o naţiune, un popor, iar prin urmare avem forţa de a cere dreptul nostru, ca şi naţiune, la autodeterminare, la autoguvernare sau, mai bine tradus, la autonomie teritorială cu tot ce implică construirea unui stat separatist cu instituţii proprii şi monedă proprie.

Prin urmare, tot ceea ce urmăreşte Ungaria prin acordarea cetăţeniei ungare atât ungurilor, cât şi românilor care o doresc, nu este altceva decât înmulţirea artificială şi falsă a unei populaţii ungare, prin asimilare, şi invocarea, ulterior, a independenţei Transilvaniei. Aşa urmează, după planul Budapestei, să se rupă Transilvania de România şi să fie controlată de Ungaria, sau chiar alipită, pe motivul existenţei acestei numeroase populaţii ungare şi a voinţei ei la autodeterminare. „Maghiarii sunt un popor plin de îngâmfare care locuind în mijlocul naţiunilor străine lor prin rasă, au pretins totdeauna şi pretind încă să le domine şi să le maghiarizeze şi asta într-un fel de care însăşi ştiinţa suferă. În recensăminte, de pildă, domneşte voinţa bine hotărâtă de a arăta maghiarii mai numeroşi decât sunt în realitate.” (Prof. Dr. Julius Jung, 1877)

O altă retorică apărută în mass-media scrisă românească a agenţilor propagandei maghiare este că Tribunalul Covasna a emis o sentinţă prin care arborarea drapelului secuiesc este legală, fără să arate că nu este definitivă şi se află în recurs la Curtea de Apel Braşov.

Legea românească vorbeşte clar despre arborarea steagului altor state, nu al unei ETNII. Sentinţa Civilă emisă de Tribunalul Covasna, în favoarea Consiliului Judeţean Covasna, se află la Curtea de Apel Braşov, în recurs, şi urmează a fi câştigată! Asta pentru că deja există un precedent în jurisprudenţa românească, prin decizia nr. 2690/R, în care Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis acţiunea reclamantului Şandru Ilie în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Harghita şi a anulat irevocabil hotărârea CJ Harghita nr. 269/26.11.2009, prin care a fost adoptat steagul şi fanionul judeţului. ASTA ÎNSEAMNĂ CĂ ARBORAREA STEAGULUI SECUIESC ESTE ILEGALĂ! Orice alte comentarii sunt de prisos, dar ceea ce v-am relatat vă ajută, stimaţi cititori, să le desluşiţi adevăratele feţe şi tupeul limbajului dual la interacţiunea cu spaţiul românesc.

Din păcate, trăim vremuri grele, iar Bucureştii par depăşiţi de toate aceste provocări ale demenţei iredentist-şovine, televiziunile şi invitaţii omniscienţi şi omniprezenţi în toate emisiunile îşi dau cu părerea aiurea, fără să aibă ştiinţa sau înţelegerea profundă a subiectului discutat. Dar, românii şi românismul vor învinge, deoarece naţiunea română, în matricea ei spirituală, este mult mai inteligentă şi blândă în credinţa-i seculară de a rezista şi supravieţuii acestor provocări, iar momentele de restrişte întotdeauna i-au mobilizat şi unit pe urmaşii dacilor. Prin urmare, români fiţi uniţi şi solidari, patrioţi şi naţionalişti, e momentul să vă iubiţi patria mai presus de orice şi oricine, gândiţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară şi nu ţara pentru voi, cinstiţi trecutul măreţ, dar şi oropsit al înaintaşilor noştri, ridicaţi-vă demni, mândri de idealurile celor ce au înfăptuit România cât de cât dodoloaţă. Aşa să ne ajute Dumnezeu! De Doru Decebal Feldiorean – Cotidianul