1) nici un depozit nu este garantat! – desi Cipru este membru UE iar in UE depozitele sunt garantate in limita a 100.000E, s-a dovedit ca cand vine cazul, legea e vrajeala; cine si-ar imagina ca in conditii de criza bancara, vreun depozit mai este garantat? Deci, daca nici pentru un mizilic ce inseamna Ciprul, europenii nu s-au sinchisit sa le pese de legile puse tocmai de ei, ce sperante pot avea deponentii bancilor romanesti ca maine-poimaine, daca e cazul, nu europenii ci guvernantii nostri ne sustrag banii din banca; faptul ca deocamdata nu toti deponentii si-au pierdut banii, nu trebuie sa ne linisteasca; aiurelile de genul “la noi nu se poate intampla” l-au auzit si cipriotii cand focusul atentiei era pe greci;

2) bancile sunt insolvente – deocamdata doar cele din Cipru; cand s-au trezit europenii ca sunt insolvente? Abia acum o saptamana cand au dat ultimatumul cipriotilor ca nu ii mai finanteaza? De ce nu au tras semnale din timp, de ce nu au aranjat astfel lucrurile incat sa nu se ajunga aici? Halal gestiune a crizei. Maine-poimaine ne putem trezi ca orice tara are sistemul bancar insolvent si prin urmare depozitarii trebuie sa plateasca. Daca BCE nu si-a facut treaba cum trebuie (sa nu uitam ca Cipru este membru al Zonei Euro, deci teoretic bancile cipriote au fost monitorizate indeaproape de BCR) ce siguranta sa avem noi ca BNR isi face treaba bine?

3) cei cu depozite mici, sunt crutati daca ameninta cu revolutia; nimic nu i-a speriat pe politicienii ciprioti mai mult decat furia poporului; va dati seama ce tensiuni si ce presiuni trebuie sa existe pe “bietii” parlamentari ca sa voteze respingerea unui dictat UE de teama poporului; fara probleme ar fi votat politicienii ciprioti memorandumul de confiscare a depozitelor, daca nu exista amenintarea popoulara; asadar, in prima etapa, parlamentul s-a opus taierii; apoi dupa ce rusii i-au respins, s-au mai fofilat, s-au mai gandit si au ajuns la concluzia ca scapa mai usor de mafiotii rusi decat de furia propriilor cetateni; sincer, ce parere aveti, parlamentul nostru s-ar fi opus “vointei” stapanilor de la Uniune?

4) conteaza unde iti tii banii: nu toti au piertud in Cipru (conform informatiilor de la ora asta) ci doar cei care au avut banii in banci insolvente (cele mai mari 2 ale tarii); iata deci o chestie interesanta, este deja o prima spargere a ghetii in lichidarea bancilor falimentare; deci conteaza banca la care iti bagi banii, chiar daca statul teoretic garanteaza suma limita (evident mai putin cand e nevoie);

5) Dumnezeu iti pazeste banii: clientii banci la care este actionara Biserica Ortodoxa din Cipru nu vor avea de suferit, deoarece aceasta banca este solventa; inca o dovada ca de fapt Dumnezeu are grija de noi, chiar si de banii nostri uneori; insa pe langa bancile mai mult sau mai putin solvente, exista o banca mai solida ca piatra al carei director general este chiar Dumnezeu: banca milosteniei; nu mai bine ar fi dat bogatanii 10% din depozitele lor saracilor decat sa li-i confiste acum nemtii? Mai ales bogatii rusii, care au un popor in pragul saraciei, le-a trebuit offshore in UE? Iata ce au primit!

6) ploaia vine peste toti; Dumnezeu trimite si ploaie si soare peste toti, asa este randuiala; deci vrem, nu vrem, suntem sau nu suntem vrednici, vom plati cu totii; Slava Domnului daca va fi doar cu banii nostri, dar tare ma tem ca asta e doar inceputul …

Marea problema cu confiscarea depozitelor din Cipru, indiferent de circumstante si amanunte, este ca s-a trecut Rubiconul: statul a confiscat averile oamenilor pe fata. Daca pana acum statul a furat in principal prin inflatie (furt ascuns), a venit momentu ca statul sa isi bage mai mult (sau mai putin) mai brutal (sau mai gentil) mana direct in buzunarul oamenilor. Ce se va intampla dupa asta nu va fi greu de realizat: incet-incet (sau poate destul de accelerat) banii vor fugi mai intai din Cipru, mai apoi din surorile putin mai mari ale Ciprului (Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda, Italia etc) si criza va trece intr-o noua etapa in care insa problemele nu se vor asemana deloc celor pe care le-au avut pana acum.

Mai exact: sa zicem ca un om este bolnav de inima. Mai intai el depisteaza mici probleme, poate are un mic infarct (cum a fost 2008) apoi alte mici probleme, puseuri de tensiune, dureri constante etc. Cand se ingroasa insa gluma si intra in stadiul terminal al bolii, ii este de ajuns un mic infarct mai mare si apoi stim ca nu mai are mult de trait.

Cam asa este si cu sistemul bancar: la inceput a fost o fisura in partea de asigurari (Credit Default Swaps), a crescut neincrederea. Bancile centrale au intervenit, au pompat bani in piata (adrenalina – sau glicerina) si inima a inceput sa bata din nou, desi nu mai e ca inainte. Acum insa vedem cum un mic vas de sange (Cipru) s-a cam spart si o mica bula de aer a intrat in sange si circula pana mai sus si nu stim unde se va opri. Poate se va inhiba, dar poate va produce si un mic embolism care va pune in pericol viata pacientului. Dar cu sau fara acesta, pacientul este evident grav bolnav si poate oricand sa cedeze. Poate asta e cea mai importanta lectie pe care o avem de invatat din criza din Cipru. De Gigel Chiazna