Cel ce practica “ajutorarea aproapelui”, oricat ar dori dusmanul acestuia sa-l denigreze uzitand de prea cunoscutele calomnii mai sus enumerate (“intolerant”, “antisemit”, “rasist”, “xenofob”, etc), este dezarmat in fata purtarii crestine a “denigratului”, acuzatorul cazand in derizoriu. Or, asa s-a intamplat atat in putinele perioade de libertate, dar mai ales in detentie, cand faptele crestine ale legionarilor deveneau de necontestat si ingenunchind acerbii acuzatori (dintre care unii fusesera tortionarii morali imbracati in robe judecatoresti, iar altii tortionari fizici ai osanditilor), ii faceau pe acestia fie sa isi recunoasca necuvenita lor purtare, fie sa se retraga in umbra caintei, indurand nimicnicia faptelor lor.

Asupra comportamentului negativ al legionarilor fata de evrei, s-a fabulat si se continua aceeasi marsava atitudine atat din partea unor cercuri sioniste, precum si a unor rau-voitori sau neinformati dintre romani, cu toata documentarea concludenta pusa la indemana colportorilor de minciuni, constand din declaratii, fapte istorice, realitatile de necontestat, conferinte si articole din revistele legionare, etc. Cartea “Miscarea Legionara si evreii”, aparuta in Romania, retiparita in Germania si tradusa in engleza, desi a avut un rasunet deosebit si in unele cercuri de studii istorice, este considerata de unii drept “incercare de cosmetizare a realitatii”.

Un aport deosebit in aceasta voit controversata problema l-au adus si cercetatori din afara Miscarii Legionare, dar cu simpatii nedisimulate, precum profesorul Ion Coja (un set de dialoguri cu profesorul doctor Cajal, conducatorul Comunitatii evreilor din Romania), scriitorul Razvan Codrescu (in cartile “Spiritul dreptei” si “Exercitii de reactionarism”) (cei doi au participat si la masa rotunda de la Sibiu, care a dezbatut aceeasi tema si la doua emisiuni TV la postul Antena 1 Sibiu, impreuna cu autorul acestei carti), precum si legionarii Zaharia Marineasa, Nicolae Grebenea, Gabriel Constantinescu si multi altii.

Si acum se fac confuzii regretabile intre atitudinea cert antisemita a partidului lui A.C. Cuza (uitand sa se spuna ca unul din motivele pentru care Corneliu Codreanu a parasit L.A.N.C si a infiintat Legiunea Arhanghelul Mihail, a fost chiar divergenta de atitudine in problema evreiasca), precum si a “Partidului Fascist din Romania” (entitate efemera, cu care Miscarea Legionara nu putea sa aiba vreo tangenta, data fiind deosebirea esentiala a ideologiilor lor, insasi existenta independenta a Partidului Fascist din Romania demonstrand lipsa similitudinii) cu Miscarea Legionara, intentia vadit denigratoare la adresa legionarilor fiind evidenta.

In cele ce urmeaza nu voi repeta in amanunt argumentele din cartea “Miscarea Legionara si evreii”, din care reiese clar atitudinea de bun crestin a legionarului fata de evrei prin ajutoare date acestora in situatii limita, enumerandu-le doar la finele capitolului, ci voi aduce in atentia cititorului alte fapte in favoarea elucidarii adevarului istoric.

In acelasi timp insa, nedorind sa supraestimez aceasta entitate mai mult religioasa decat etnica (evreii), voi face cunoscute si atitudinile avute de legionari, in deplina concordanta cu legea ajutorului crestin al aproapelui, fata nu numai de camaradul de credinta, ci si de adversarii politici, oameni de cu totul alte religii, mergand pana la cea manifestata fata de tortionarii lor.
“La o saptamana de la caderea legionarilor, s-a prezentat la mine acasa la Bacau, Leon Grad, seful comunitatii israelite a judetului Bacau, cu urmatorul act pe care l-a citit tare: “In numele comunitatii israelite a judetului Bacau, aducem multumirile noastre domnului profesor Nicolae Grebenea, secretarul organizatiei legionare a judetului Bacau, pentru corectitudine si omenie fata de noi” (…) Nu! Nu gresisem. Fusesem corect cu mine, cu Miscarea Legionara si cu ei”. (Nicolae Grebenea, “Amintiri din intuneric”, pag.68-69)

Parintele Ioan Vladovici mi-a povestit o intamplare care, pe langa caracterul ei demonstrativ in favoarea subiectului nostru, a prezentat un moment de deruta pentru sefii lagarului respectiv. Intamplarea s-a petrecut intr-o unitate de munca la Canal. Primindu-se dispozitii ca detinutii sa fie impartiti in baraci dupa “culoarea” lor politica, atunci cand se apropia sfarsitul repartizarii intregului lot, au mai ramas 6-7 persoane care nu reclamasera nici una din formatiile politice strigate. “Voi cine sunteti?” a intrebat comandantul lagarului. “Suntem inchisi sub acuzatia de sionism!” Neputand sa le repartizeze o cabana separata, din cauza numarului lor mic, au fost intrebati cu cine vor sa stea impreuna, dintre entitatile politice distribuite deja. “Cu legionarii”, au raspuns fara ezitare. “Sunt singurii care ne ajuta sa ne facem norma!” Optiunea lor a fost acceptata, cu surprindere insa. Cunostintele ofiterilor politici despre “antisemitismul” legionarilor se fisurau…

Sa reluam cateva dovezi despre “antisemitismul” legionar:

- Capitanul salveaza de la inec un evreu. “Nu conteaza ca e evreu si va rog sa retineti pentru totdeauna ca nu impotriva evreilor ca atare trebuie sa se indrepte lupta necrutatoare a unui legionar autentic, ci contra celor ce fac rau Romaniei si Bisericii crestine” (Revista “Cuvantul Romanesc”, septembrie 1994, Hamilton-Ontario)

- Un tren inzapezit in care se afla si Capitanul este alimentat cu paine si branza pentru evrei, neavand permisiunea religiei lor sa manance slanina. Ordinul era al Capitanului care era in tren. (Filon Verca, revista “Carpatii”, august 1983)

- Capitanul ia atitudine impotriva unui ofiter care se purtase “grosolan si necivilizat cu niste evrei”. (Nistor Chioreanu, “Morminte vii”, Ed. Institutului European, 1992, pag.82)

- Capitanul invita la Casa Verde pe rabinul David Safran, cu care are o convorbire plina de respect reciproc. (D.Safran, “Karl Marx antisemit”, Ierusalim, 1979)

- Capitanul initiaza un pact de neagresiune in alegerile din 1937 intre Partidul Totul Pentru Tara, Partidul Liberal, Partidul National-Taranesc, Partidul Evreiesc si gruparea Argetoianu. (Kurt W. Treptow / Gh. Buzatu, “Procesul lui Corneliu Codreanu”, Iasi, S.C.Dosoftei, 1994)

- Dupa o saptamana de la instaurarea Statului National-Legionar, prin decretul nr. 43931, se suspenda decretele regimurilor anterioare (nr. 42352 si 42354) cu privire la interzicerea cultului mozaic. (Flor Strejnicu, “Miscarea Legionara si evreii”, Ed. Imago, pag.112)

- “S-a constatat ca s-au facut guvernului numeroase reclamatii care s-au dovedit ca au fost neadevarate”. (“Cartea Neagra”, vol.I., pag.98). Este vorba de retractarea de catre Comunitatea evreiasca a unor acuze la adresa legionarilor.

- Cererea de eliberare din lagarul de la Ramnicu-Sarat a evreicelor comuniste a fost facuta de familiile legionarilor ucisi aici cu un an in urma, rezolvata favorabil. “Dorim ca in Romania Legionara sa se acorde intreg respectul cuvenit atat fata de fiinta romaneasca in sine, cat si fata de orisice credinta sincera. Pe pamantul tarii noastre sa nu mai fie suferinta pentru idei, iar cei arestati si izolati de societate sa nu mai fie chinuiti”, se scrie in cererea de eliberare solicitata de familiile legionarilor ucisi, in favoarea evreicelor comuniste din lagar. (Ibidem, pag. 114-116)

- Infiintarea in perioada Statului National-Legionar de catre Radu Gyr, a primului teatru din lume (!) in limba idis, teatrul “Baraseum”.

- Miscarea Legionara se opune expulzarii si internarii in lagare a evreilor, masura pusa in discutie de catre generalul Antonescu la sugestia Germaniei. (Ibidem, pag. 120-121). Nici generalul Antonescu nu a fost de acord!

- Rabinul Alexandru Safran recunoaste la Geneva ca “ministrii legionari care m-au primit, (…) au avut o atitudine respectuoasa. (Ibidem, p.121, reluat in “Magazin Istoric”, aprilie 1995, pag. 44)

- Legionarii romani din Franta ocrotesc si adapostesc pe colegii lor evrei din Romania, pastrandu-le documentele oficiale romanesti, hranindu-i la Biserica ortodoxa romana din Paris si scapandu-i astfel de la deportare. (Horia Sima, “Prizonieri ai puterilor Axei”, Ed. Miscarii Legionare, 1990, pag.94; declaratia doamnei Laetitia Dodu, sora lui Faust Bradescu, martora la aceste fapte).

- Nistor Chioreanu, sef al Ardealului in perioada Statului National-Legionar, se plimba la brat cu prieteni evrei avocati, pentru a-i linisti pe coreligionarii acestora. (N.Chioreanu, “Morminte vii”, pag.82)

- Preotul Muresan Florea din Cluj, legionar, ascunde copii evrei spre a-i scapa de la deportarea pe care o faceau hortistii. Preotul Muresan a murit apoi in inchisorile comuniste. (Surse oficiale multiple, printre care si declaratia lui Raoul Sorban)

- Legionarii iau parte la trecerea peste frontiera vremelnica dintre Ungaria si Romania a unor grupuri de evrei, evidentiindu-se legionara Letitia Papu. (Raoul Sorban, interviu luat de Adrian Paunescu in revista “Totusi iubirea”, ianuarie 1996, pag.11)

- “Ion Ianolide si cativa prieteni ai sai i-au venit in ajutor la Targu Ocna pastorului Wurmbrand, foarte rau bolnav si el, cedandu-i din putina lor streptomicina”. (N.Steinhardt, “Primejdia marturisirii”, pag.173). Streptomicina apartinea lui Valeriu Gafencu: “In situatii limita, cand omul se agata si de un fir de par ca sa traiasca, el, Valeriu, a gasit resurse de a fi generos, cu sacrificiul vietii sale”. (Marin Naidim, Almanahul “Gazeta de Vest”, 1994). Richard Wurmbrand fusese activist comunist cu studiile in URSS, renuntase la vechile convingeri politice si devenise pastor in cultul Crestin dupa Evanghelie. Deci un evreu, fost activist comunist, apoi pastor al unui cult neoprotestant, est ajutat si salvat de la moarte de “antisemitii”, “xenofobii”, “intolerantii” legionari!…

- Legionarul Traian Popescu, atasat comercial al Romaniei la Bratislava, ascunde in imobilele Legatiei patru familii de evrei, scapandu-i de la deportare, familii care au declarat aceasta fapta in fata autoritatilor americane care conduceau lagarul unde ulterior fusese retinut fostul lor ocrotitor. (Flor Strejnicu, “Miscarea Legionara si evreii”, Ed. Imago, 1996, pag.93)

In Miscarea Legionara au activat si romani de nationalitate evreiasca: Ana Maria Marin (sotia lui Vasile Marin, cazut in Spania), Catalin Ropala, instructor legionar, autorul cartii “Batalionul de la Sarata”, Vasile Noveanu, medic, comandant legionar, ministru al Statului National-Legionar, alti doi frati ai doctorului Noveanu, compozitorul Paul Constantinescu, care, sub influenta educatiei legionare, scrie Oratoriile in stil bizantin de Craciun si de Pasti, dupa cum ne marturiseste, precum si multi simpatizanti. Printre acestia scriitorul si gazetarul Felix Aderca, despre care Mihail Sebastian scrie in “Jurnal”: “Aderca pe care l-am intalnit aseara la cercul sefard unde am vorbit amandoi despre Baltazar, imi spunea ca deplora moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o aparitie geniala, o forta etica fara seaman si a carui moarte de sfant este o pierdere ireparabila”. (pag. 195)

Dupa insirarea sumara a unora din faptele de crestina purtare fata de semenul sau evreu, se mai poate vorbi de antisemitismul legionarului? Doar cei de rea credinta o mai pot face! Fragment din cartea ”Crestinismul Miscãrii Legionare”, de Flor Strejnicu