Cateva firme care produc pentru export o duc insa bine si le creste productia pentru ca in afara firme similare inchid usile pentru ca nu pot face fata la preturile din tari ca noi unde salariile sunt mai mici. De exemplu, in domeniul auto, Dacia sparge piata cu preturi infime pentru occidendali care erau obisnuiti sa cumpere masini la preturi mult mai mari si sa le schimbe mult mai des. Acum, pentru ca si la ei se intampla la fel ca la noi, cumpara Dacii si le schimba mult mai rar ca inainte. Prin urmare Dacia si cateva fabrici similare de la noi trec printr-o perioada buna si produc in continuare, prin urmare media salariilor creste desi este criza.

Insa exodul fabricilor dinspre vest inspre est nu dureaza prea mult si firmele straine care folosesc forta de munca ieftina din Romania in locul muncii scumpe din vest se termina mai repede decat exodul creierelor dinspre Romania inspre vest. Prin urmare, dupa cresteri spectaculoase ale exporturilor, investitiile straine tind catre zero in timp ce inchiderea fabricilor care nu au asigurata piata de desfacere continua. Incet-incet si mai multi someri ajung in situatia de a nu mai primi ajutorul de somaj dupa ce nu si-au gasit loc de munca. La acestia se adauga noii disponibilizati atat de la privati cat si de la stat. Consumul scade in continuare si o data cu el si profitul firmelor care nu maresc salariile. Prin urmare din ce in ce mai multi romani o duc mai greu si nu-si platesc ratele. Prin urmare bancile sunt aflate in imposibilitatea de a credita firmele, in conditiile in care riscul este imens intr-un astfel de mediu iar pe de alta parte BNR le inlesneste accesul la lichiditate si statul este un client bun prin oferta de oblogatiuni.

Povestea se continua mai departe: si mai multe firme nu mai au acces la credite si falimenteaza … De Gigel Chiazna