Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 54 | 55 | (Page 56) | 57 | 58 | .... | 171 | newer

    0 0
  • 08/16/13--11:11: Statul te indeamna
  • Cand STATUL te indeamna sa devii ANTISOCIAL

    autor: FrontPress 16.08.2013

    bagbieSă fii corect și cinstit în raport cu un stat cleptocratic și condus de niște mârlani cu apucători bandițești, nu e chiar bistoș. Dacă nu aș fi constrâns, nu aș da statului nici un cent, darămite vreo amendă. Consider că banii pe care îi dau ajung în buzunarele șmecherilor în loc să fie folosiți pentru binele general, devenit dealtfel o noțiune de bășcălie în discuțiile dintre șacali.
    Pur și simplu nu pot să scap de sentimentul că sunt fraierul de serviciu, care plătește în permanență taxe, biruri și amenzi. Ăștia care compun și conduc statul sunt de fapt niște racheți cu ștaif, așa că mi se rupe să fiu toată viața o vacă blândă și bună de muls.
    Atitudinea statului mă îndeamnă la nesupunere civică. Noi nu avem un sistem, ci niște oligarhii care se substituie sistemului. Niște căpușe care fac legi după cum le dictează interesele financiare și politice de moment. Prostia și apatia permit însă perpetuarea acestor metehne la nesfârșit.
    Orice om normal nu poate să facă altceva decât să se decupleze pe cât posibil din acest circuit al hoției generalizate.
    Loyal to no one, no one at all !
    PS – Nu cred în revoluțiile, revoltele și petițiile virtuale ale hipsterilor isterizați, care militează pentru o lume mai verde, dar dau cu sapa prin birourile înțesate cu aparate de aer condiționat ale multinaționalelor… DeGoran Mrakic


    0 0


    0 0


    0 0
  • 08/16/13--21:05: Rosaria Zara a murit

  • Cofondatoarea lanţului ZARA a murit!

    Rosaria Mera, cea mai bogata femeie de afaceri din lume, cu o avere estimată la 6 miliarde de dolari, a suferit un atac cerebral, în urma căruia a decedat.

    Femeia, în vârstă de 69 de ani, se afla în vacanţă pe insula Menorca şi era însoţită de fiica sa, Sandra, potrivit site-ului ABC.es. Atacul cerebral pe care l-a suferit a fost mult prea puternic iar trupul i-a cedat repede, hemoragia fiindu-i fatală în mai puţin de 24 de ore. Cea care a confirmat informaţia a fost Inditex, compania mamă a lanţului Zara.

    Lanţul Zara l-a construit alături de fostul ei soţ, Amancio Ortega, iar afacerea a început în sufrageria familiei, treptat cei 2 construind un imperiu de 21 de miliarde de dolari. Cu o avere de 51,3 miliarde de dolari, Ortega este al patrulea miliardar al lumii.


    0 0
  • 08/16/13--21:46: GRECIA
  • Grecia: Tabere de vara organizate de NATIONALISTI (FOTO)

    autor: Second 16.08.2013

    4twIn contrast cu festivalurile degenerate organizate de partidele de sistem, nationalistii greci de la Zorii Aurii anunta succesul inregistrat in urma organizarii mai multor tabere pentru tineret, de antrenamente sportive si de educatie nationalista.
    Taberele nationalistilor au fost organizate in zonele muntoase ale Greciei, punandu-se accent pe dezbaterile ideologice, explorarea naturii, intreceri sportive si tehnici de supravietuire.
    In parelel cu autogospodarirea in aer liber, nationalistii au discutat despre marile evenimente care au marcat istoria Greciei, punctand importanta continuarii luptei pentru pastrarea identitatii si spiritului traditionalist.
    Atmosfera predominanta a fost de camaraderie si disciplina, tinerii participanti constientizand importanta comuniunii dintre om si natura, in special faptul ca un partid nationalist eminamente urban trebuie sa mentina legatura cu pamantul si natura patriei.
    In majoritatea cazurilor, taberele s-au finalizat prin ample actiuni de ecologizare a locatiilor naturale ocupate pentru cele cateva zile de activitate nationalista. Sursa: FrontPress.ro
    photo_(9)
    photo_(8)
    photo_(7)
    102_5524
    102_5721
    102_5478
    102_5839
    102_5849
    102_5847
    DSC05434

    0 0
  • 08/17/13--00:20: FMI
  • FMI, Go Home!

    autor: FrontPress 17.08.2013

    FMI NDSe pare că în Ţară e prea mult rău, ca să mai poată fi bine, iar mămăliga explodată demult a expirat. Nici măcar bolboroci nu mai face. O instituţie trecută abuziv sub pulpana Guvernului României – un fel de şarpe crescut la sân – şi finanţată din buzunarele românilor -, exercită presiuni asupra instituţiilor statului, asupra mass-media. Pe ecrane, zărim tot felul de fel de contrafaceri ne agresează modul de gândire, atentând la subconştientul nostru şi la memoria colectivă. Sunt inventaţi supravieţuitori dubioşi ai unor clipe negre ale istoriei (care nu pot susţine cu niciun argument convingător afirmaţiile gurilor veninoase, plătite gras să calomnieze trecutul istoric). Toate acestea se produc pe o singură stradă cu sens unic, numită ISHR-EW.
    Domnilor preşedinţi şi guvernanţi postdecembrişti, v-aţi făcut frate cu dracu’!
    Raidurile Royal Air Force Bomber Comand, din februarie 1942 asupra Dresdei, au lăsat în urmă zeci de mii de cadavre ale civililor germani, neimplicaţi în acţiuni militare. Surclasând numeric şi prin cruzime Katynul anului 1940, 50.000 de prizonieri români şi germani au fost împuşcaţi de trupele N.K.V.D., în toamna lui 1944 şi aruncaţi în mlaştinile de la Bălţi. Hiroshima şi Nagasaki au fost crime împotriva umanităţii, un Holocaust în care au ars – la propriu – oameni nevinovaţi. Sunt doar câteva exemple ale unor fapte comise de Aliaţi (U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie) în Al Doilea Război Mondial, pentru care nimeni nu a fost judecat şi condamnat. Încă o confirmare a faptului că „Istoria o scriu învingătorii” prin „Nürnberguri” de conjunctură şi prin sfidarea actului de dreptate. Ni se cere să fim toleranţi cu alţii, să uităm ce au făcut horthyştii în ’40 cu românii, să uităm de Siberia şi de fraţii noştri de dincolo de Prut, nimiciţi de Holocaustul Roşu, de decimarea intelectualităţii româneşti de către alogenii – majoritate evrei – care au făcut legea în România atâta amar de ani – şi o fac şi astăzi! Un impostor-scelerat, al cărui nume îl poartă pupilul Guvernului României susţine că „Holocaustul e unul singur!” al Lor, învinuind românii care i-au salvat de la dispariţie şi arătându-i cu degetul: „Aţi Ucis! Aţi ucis! Aţi Ucis!” Pentru acest gest i s-a conferit cea mai înaltă distincţie a României. Ruşine! Ruşine domnule fost primul preşedinte postdecembrist. V-aţi făcut frate cu dracu’! Din fericire – dacă se poate spune astfel – s-au găsit oameni precum regretatul istoric Gheorghe Buzatu, care, oferindu-i-se distincţia murdărită de către inamicul românilor, a avut curajul şi demnitatea s-o refuze.
    Un gâde a „executat” la ordin poporul român
    Pe ecranele televizoarelor defilează neîntrerupt clanurile de hoţi, jefuitori, violatori, criminali şi agresori de toate tipurile, cuiburi de lepre şi vipere, de la clanurile de cartier la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, care muşcă tot ce-i românesc. Mercenarii din mass-media, plătiţi cu bani grei distrug metodic şi judicios ce a mai rămas din România. La unul din posturile centrale de televiziune, un gâde de ocazie a „executat” la ordin, încă o dată poporul român, procedând precum Csibi Barna cu Avram Iancu. Nici sticla televizorului nu mai rezistă unor asemenea invazii ale leprozeriilor puse în slujba celor ce ne vor eliminaţi ca naţie. Şi Guvernul României TACE! Tace şi când pe teritoriul Ţării încă numite România se antrenează forţe paramilitare dirijate de Jobbik în răcnetele iredentiste ale urmaşilor lui Atilla. Guvernul României are treburi importante, se ocupă de altele, merge în vacanţă…
    Şi-au schimbat faţa, nu şi obiceiurile
    Iubitul nostru guvern a dus dorul asasinilor economici de la F.M.I.. aşa de tare, încât i-a poftit să revină la Bucureşti. Pentru ce? „Alţi bani, altă distracţie!” Asasinii economici şi-au schimbat faţa, nu şi obiceiurile. Mare bucurie! Ne-au impus alte 21 de noi taxe, inclusiv taxa pe tigaie. Ca să fiu mai explicit, casnicele vor plăti impozit pentru că nu prestează serviciu, obligate de conjunctura economică să stea acasă. Păi, domnilor guvernanţi, nu vă mai ţineţi de Poante sau ce-or fi astea! Sunt de prost augur şi pot fi socotite, cândva, crime împotriva Poporului Român. Veţi da seama!
    Ca să supravieţuiască, România trebuie să aplice politica Argentinei
    Franklin Templeton Investment Management Limited U.K., sucursala Bucureşti, în calitate de Administrator Unic şi Manager de Fond al S.C. Fondul „Proprietatea S.A.” (oare mai avem ceva românesc în economia Ţării?) scoate perle pe unde poate: „… acordurile anterioare au avut un impact semnificativ asupra stabilităţii macroeconomice obţinute de România şi că au contribuit la situarea ţării pe o traiectorie clară de creştere economică. [...] Un nou acord cu FMI este cu siguranţă o veste bună pentru România. [...] Considerăm că autorităţile române au luat o decizie bună prin continuarea parteneriatului [...] întreprinderile de stat trebuie să treacă printr-un proces serios de reformă [...] Ne bucură în mod special planurile privind listările publice ale unora dintre cele mai mari companii din România, printre care se numără Nuclear-electrica, Romgaz, CE Oltenia, Hidroelectrica şi Electrica. În opinia noastră, vom remarca îmbunătăţiri notabile la sfârşitul noului acord pe doi ani, iar la acel moment România ar putea fi foarte bine una dintre economiile europene cu cea mai rapidă creştere”. (Greg Konieczny, Manager al Fondului „Proprietatea”) [1]  Sictir, musiu! După acordurile cu FMI, doar „Creşterea Negativă” a fost reală, restul… fumigene toxice, letale, pentru tâmpirea naţiei.
    În 2001, Argentina s-a trezit din adormire şi le-a proiectat F.M.I.-ştilor un şut, acolo unde nu-i arde soarele. Astăzi, deşi urmele dezastrului F.M.I.-ist încă se mai simt, Argentina are o economie prosperă. În 2009, timonierul-şef ne-a băgat – pentru generaţii întregi – slugi la F.M.I.. În 2013, premierul a prelungit contractul pentru încă doi ani. Bine, bine! Dar unde s-au scurs banii împrumutaţi? Creştere economică? Gogoşi de tarabă!
    Ca să supravieţuiască, România trebuie să aplice politica Argentinei: FMI, Go Home! De Ion Maldarescu – Art-Emis


    0 0
  • 08/17/13--00:48: Thugii
  • Thugii – ucigasi in numele Zeitei

    autor: FrontPress 17.08.2013

    0Niciun alt cult extremist nu a reuşit să ucidă atât de mulţi oameni precum thugii din India colonială. Doar în decursul anului 1830, membrii acestei adevărate societăţi secrete religioase de orientare hindusă au strangulat peste 30.000 de oameni, oferiţi drept jertfe zeiţei Kali. Atât de mare le-a fost impactul, încât ei sunt cei care au dat limbii engleze termenul arhicunoscut astăzi de „thug”- criminal, bandit ucigaş, om periculos. Pentru eradicarea lor, Imperiul Britanic de atunci a cheltuit mari sume de bani şi a organizat numeroase campanii poliţieneşti. Întreaga investiţie a meritat cu totul, la urma urmei secta thugilor şi-a cucerit un sumbru loc şi în Cartea Recordurilor.
    De unde au apărut ?
    Primele menţionări despre o comunitate tribală cumva asemănătoare thugilor de mai târziu, apar într-un document persan din anul 1356. Unii istorici susţin totuşi că bizara şi violenta sectă ar fi apărut prin secolul 16, cu toate că sacrificiile umane se practicau în India cu milenii în urmă. Specialiştii consideră că numele de thug vine din hidi, unde thag înseamnă hoţ, tâlhar.
    Thag ar proveni direct din sanscritul sthaga, adică înşelător, amăgitor. Consideraţi pe bună dreptate una dintre triburile ascunse ale Asiei, thugii au intrat în istorie doar când britanicii au cucerit şi colonizat India. De abia atunci când autorităţile coloniale britanice au început să primească nenumărate rapoarte alarmante despre o bandă care ataca şi ucidea călători şi pelerini, thugii au devenit o nouă problemă pentru Londra.
    thugs-blindingImagine de epocă în care thugii înţepă ochii unor victime înainte de a le arunca în fântâni secate
    Clanul de ucigaşi avea nu doar o motivaţie religioasă unică, dar şi un mod de organizare propriu. Statutul de membru într-o comunitate a thugilor se moştenea din tată-n fiu, iar liderii proveneau întotdeauna dintr-o line ereditară bine stabilită de-a lungul timpului. Cei care vroiau să intre în banda de ucigaşi, erau rectrutaţi după criterii bine stabilite, dar odată admis, viitorul ucigaş după ritual se bucura de respectul şi consideraţia camarazilor săi într-ale crimei şi jafurilor.
    Câteodată, chiar şi copiii călătorilor ucişi erau cruţaţi şi crescuţi pentru a deveni viitori thugi.
    Primele crime care au ajuns la urechile noilor autorităţi coloniale, au fost tratate superficial, britanicii considerându-le mai degrabă violenţe interetnice minore, des întâlnite de altfel într-un asemenea mozaic uriaş de rase, naţiuni, culturi şi religii diferite şi uneori antagoniste, cum era India la data cuceririi sale de către britanici.
    thugi2Evenimentul care i-a şocat pe englezi şi a declanşat în cele din urmă vânătoarea de thugi, a fost descoperirea a peste 50 cadavre aruncate în mai multe fântâni secate din apropierea Gangelui. Şi poate că sumbra descoperire ar fi rămas fără urmări dacă un medic militar mânat de curiozitate nu ar fi investigat modul în care oamenii au fost ucişi.
    Examinarea cadavrelor a scos la iveală faptul că toate victimele muriseră prn sugrumare , iar ucigaşii rupseseră ulterior toate încheieturile trupurilor pentru a grăbi astfel procesul de descompunere, metodă care ar fi prevenit apariţia în număr mare a şacalilor, hienelor, vulturilor şi altor animale necrofage a căror agitaţie în zonă ar fi atras atenţia autorităţilor.
    Năframa ucigaşă
    Metodologia specifică de a ucide a thugilor era învăţată din fragedă pruncie. Se spune că uneori, după strangularea unei victime, thugii îşi aduceau copii pentru a exersa pe cadavru…
    Modalitatea preferată de ucidere era pin intermediul unei năframe căreai i se făcea la mijloc un nod gros şi dur. Năframa era pusă apoi pe gâtul victimei, astfel încât nodul să fie aşezat în dreptul traheei. Victima era apoi strangulată fără milă până când viaţa-i părăsea trupul. Thugii au adoptat această metodă deoarece era sigură, nu lăsa urme de sânge şi era înainte de toate silenţioasă, actul uciderii nefiind auzit de eventualii martori.
    thugsImagine de epocă ce prezintă asasinarea unui călător de către trei thugi
    În afara timpului, năframa aducătoare de moarte, denumită „Ramal” era purtată deasupra mijlocului fiecărui thug.
    Casta ucigaşilor mărşăluia aproape întotdeauna de-a lungul drumurilor profuite ale Indiei în căutare de victime.
    Deghizaţi în negustori, călători, pelerini sau chiar soldaţi, nu se sfiau câteodată să pretindă că sunt rajahi însoţiţi de un alai numeros. Fiecare bandă de thugi era ajutată de o mică grupă de cercetaşi care erau trimişi înainte pentru a sonda terenul şi a aduce informaţii despre numărul victimelor şi avutul acestora.
    Crimele în masă şi măcelurile asupra unor grupuri mari de oameni erau de obicei comise atunci când călătorii poposeau pentru tabere. Atunci, thugii acţionau în echipe de câte trei ucigaşi. Unul imobiliza victima de picioare, celălalt de braţe, iar al treilea se aşeza pe pieptul ei cu toată greutatea şi începea să o sugrume cu năframa. Pe baza datelor istorice, se pare că metoda nu dădea greş, având o eficenţă aproape de 100%.
    Slavă zeiţei Kali!
    În ciuda avalanşei de crime atribuite pe bună dreptate thugilor, aceştia urmau totuşi cu sfinţenie un cod etic propriu care interzicea uciderea fakirilor, muzicanţilor, dansatorilor, vânzătorilor de ulei, tâmplarilor, fierarilor, celor schilodiţi deja sau leproşi, purtătorilor de apă din Gange, femeilor şi copiilor.
    În ciuda interzicerii uciderii femeilor, thigii se vedeau deseori nevoiţi să le ia viaţa nevestelor călătorilor care-i însoţeau pe aceştia, pentru a elimina astfel un martor nedorit.
    thug4Imagine tradiţională din Tibet a zeiţei Kali
    Una dintre ideile forţă ale comunităţii thugilor viza interzicerea vărsării de sânge în timpul crimelor rituale. Potrivit credinţelor thugilor, marea zeiţă Kali în persoană i-a învăţat pe strămoşii lor să ucidă prin strangulare, fără să verse vreo picătură de sânge. Prin definiţie, toate victimele thugilor erau consacrate Durgăi, imaginii terifiante a zeiţei Kali, zeitate primordială a distrugerii dar şi a timpului şi schimbărilor.
    Fapt bizar, o mică parte din thugi erau musulmani, aspect care nu-i împiedica să acţioneze în spiritul camarazilor hinduşi. Trebuie menţionat că toţi hinduşii sunt adoratori ai zeiţei Kali, dar nu toţi adoratorii zeiţei au fost thugi.
    kali-lithographDurga, imaginea feroce a zeiţei Kali
    Cu excepţia băieţeilor cruţaţi în timpului unui raid, fiecare bărbat născut în sânul acestui cult, devenea un iniţiat în arta sacrificiilor umane. Vârsta minimă pentru iniţiere era de 10 ani, când băieţeilor le era permis să-şi privească taţii, unchii şi bunicii în „exerciţiul funcţiunii”. La vârsta de 18 tânărul thug trebuia să facă prima sa crimă, victima fiind consacrată evident zeiţei timpului şi a distrugerii.
    Femeile thugilor făceau parte dintr-o sectă secretă de orientare tantrică şi erau adeptele ritualurilor sexuale în care se identificau cu zeiţa. Doctrina ritualurilor sexuale ale thugilor dicta că cele cinci lucrui care corup sufletul omenesc, adică vinul, carnea, peştele, gesturile mistice şi promiscuitatea sexuală, pot duce de fapt la eliminarea răului din fiinţa omenească alături de purificarea sufletului.
    Ofiţerul care i-au eliminat pe thugi
    În anul 1822, William Henry Sleeman, un ofiţer din cadrul Corpului de Armată a Bengalului, care tocmai intrase în rândul rezerviştilor şi ceruse transferul în serviciu civil, a primit din partea Lordului Bentinck, guvernator general al Indiei, dificila misiune de a scăpa colonia de plaga thugilor.
    Vorbitor fluent a patru dialecte hindi, Sleeman fusese primul oficial britanic care confirmase suspiciunile de crimă în cazul thugilor. Britanicul era perfect conştient că nu va avea o misune uşoară. Era extrem de dificil să invetighezi şi să arestezi făptaşii unor crime pe scară mare, cu atât mai mult cu cât membrii unei astfel de societăţi secrete erau practic foarte greu de identificat şi izolat între toate bandele de nelegiuiţi care infestaseră India rurală.
    O problemă în plus era reprezentată de faptul că thugii erau îmbrăcaţi asemenea victimelor lor predilecte, negustorii, călătorii şi pelerinii. După cum le spunea şi numele, thugii erau maeştri ai înşelătoriilor…
    thugwWilliam Henry Seleman (1788-1856)
    Într-un final, după marcarea pe hartă a scenelor ultimelor crime, alături de menţinerea unui inventar sumar al victimelor şi traseelor urmate de acestea, Sleeman a reuşit să schiţeze punctul unde urma să se producă următoarea crimă. Când agenţii şi informatorii săi de la faţa locului i-au confirmat prezenţa în regiune a unor thugi deja cunoscuţi, britanicul le-a întins o cursă clasică.
    Sleeman şi-a trimis ofiţerii de teren, recrutaţi din populaţia locală, îmbrăcaţi şi echipaţi asemenea unor pelerini pentru a-i prinde într-o ambuscadă pe thugii care se pregăteau de atacurile lor obişnuite. Astfel între anii 1830-1841, forţa de poliţie rurală condusă de Sleeman a capturat cel puţin 3.700 de thugi, reuşind astfel să dea o lovitură fatală comunităţilor de asasini rituali care de atunci nu şi-au mai revenit niciodată.
    Din cei 3.700 de thugi, doar un număr de 50 de indivizi au fost iertaţi de pedepse deoarece au colaborat cu autorităţile, livrându-le acestora informaţii deosebit de importante, care au dus în cele din urmă la distrugerea tuturor comunităţilor.
    Circa 500 de thugi au fost condamnaţi la spânzurătoare, iar restul au fost aruncaţi în închisori. Fără nicio excepţi, cei condamnaţi la moarte s-au îndreptat spre spânzurători cu aceeaşi detaşare şi lipsă de frică pe care o afişau când îşi strangulau victimele. Ultima lor dorinţă era invariabil mereu aceeaşi: călăul trebuia să-i lase să-şi fixeze singuri laţul de gât…
    Ucigaşii care au speriat Cartea Recordurilor
    Procesele thugilor au scos la iveală magnitudinea crimelor înfăptuite. O bandă de 20 d eindivizi au recunoscut senini şi mândri că au înfăptuit peste 5.200 de asasinate. Un individ pe nume Behram, poate fi considerat cel mai mare ucigaş în serie din istoria omenirii.
    Thugul a ucis cu propriile mâini numai puţin de 931 de oameni, crimele având loc între anii 1790-1830. Cu toate acestea, Behram nu a compărut niciodată în faţa vreunui tribunal, deoarece a întors foaia, s-a predat singur la timp şi a devenit astfel unul dintre cei mai prolifici informatori ai autorităţilor britanice. Întrebat dacă a simţit vreodată milă sau regret, Behram a răspun senin că niciun bărbat care îşi face datoria şi este angajat pe o cale spirituală, nu trebuie să aibă niciun moment de reţinere…
    Estimarea unui număr total al victimelor thugilor variază în funcţie de autor şi perioadă istorică, cu toate acestea, conform datelor luate în consideraţie de prestigioasa Guiness Book of Records, secta thugilor a ucis peste 2.000.000 de oameni înainte să fie desfiinţată de britanici. Se pare că până în anul 1870, sectele thugilor dispăruseră din India.
    Imagine stilizată a zeiţei Kali
    Cu toate că ecouri ale unor crime prin strangulare au mai răzbătut până în zilele noastre, thugii au dispărut cu totul. Arar, se scriu cărţi despre ei, sau sunt pomeniţi în filme de factură comercială precum seria Indiana Jones.
    Sfârşit anost pentru o grupare ai cărei membri credea că au la urma urmei un rol pozitiv pe lume. Înţelepţii clanurilor de thugi erau convinşi că fără „serviciul” lor la adresa societăţii, furioasa zeiţă Kali se poate supăra şi distruge întreaga existenţă… De Nicu Parlog - Descopera
    thuggee

    0 0
  • 08/17/13--04:29: Vitezomanul Gica

  • 0 0
  • 08/17/13--12:04: Motiv serios de Ion Pribeagu



  •  Nu s-au văzut de aproape o lună,
     Ea în concediu în Făurei
     Iar el rămas în capitală
     Setos de farmecul ei.

     Că avea Mimi ochi mari şi negri
     Şi dinţi albi, mărgăritari
     Guriţa dulce, o comoară
     Şi sâni frumoşi şi braţe mari.

     Cum nu aveau unde să meargă
     Să-şi stingă focul ce-i ardea
     Şi dornici unul de altul, ambii
     S-au îndreptat înspre şosea.

     Mici, într-un tufiş sălbatic
     De orişice priviri ferit
     În iarbă s-au întis cu sete
     Şi s-au iubit şi s-au iubit
     Sfârşind împreunarea dragă,
     Sorbită lung, cu mult nesaţ
     S-au sărutat încă odată
     Şi au pornit voioşi la braţ.

     - Tu ştii că de trei ani, într-una
     Ne îndrăgim iubita mea
     Dar astăzi şi a fost un vis, un farmec
     Săreai în sus nu altceva.

     - Cum să nu sar în sus iubite
     Răspunde ea cu mult lipici
     Dacă un ceas şi jumătate
     Am stat cu fundul pe arici

    0 0
  • 08/17/13--12:11: Geambasii de Ion Pribeagu

  • Intr-un sat din Tatarasi, Doi geambasi, Ion si Guta, Stau de vorba cum va spun, Si pe masa-i o sticluta, Cu vin bun. Mai, a zis Ion din greu, Iti vind tie calul meu! Si caruta poti s-o iei, Si-mi dai doua mii de lei. Vrei? Uite banii, s-a facut! A raspuns Guta degraba, Si Ion, iabras a mai dat, Inc-o sticluta, aldamas. Ma Ioane-ntreaba Guta, Calul ce mi l-ai vindut, Ala sur . . . Spune-mi, n-are vreun cusur? Ce cusur sa aiba frate, E un cal si jumatate! Singe pur . . . Da’ la deal? Spune-mi, urca dealu’ domnu’ cal? Urca, insa dealu-i deal! ’Nalt si drept. D’aia-i bine, draga Guta, Sa te dai jos din caruta, Si tinindu-l de dirloaga, Urca dealul ziua-ntreaga . . . Da’ la vale? Fuge? Sboara, zise Ion privind afara. Si d’aia-i bine, draga Guta, Sa te dai jos din caruta, Sa-i apuci tu sfoarele, Sa nu vie caruta, sa-i rupa picioarele. Dar la ses? E-o grozavie! Alearga ca o stafie. Si de-aia-i bine, draga Guta, Sa te dai jos din caruta, Si cu grauntele-n desaga, Uta-uta, vin dupa tine si calul si caruta. Vad ca nu ne-am inteles, Zise melancolic Guta. Pai daca e vorba, Sa ma dau jos din caruta, Si la deal, Si la vale, Dar si mai ales la ses, Atunci pentru Dumnezeu! In caruta cind stau eu? Esti un mare gagauta, A raspuns Ion degraba, Pai cind sta calu-n grajd, mai Guta, Tu te asezi in caruta, Si cum nu ai alta treaba, Poti sa stai o zi intreaga, Guta draga!

    0 0
  • 08/17/13--22:28: Elvetia schimba imnul
  • Elvetia schimba imnul national: Cel de acum face prea multe trimiteri la Dumnezeu

    autor: FrontPress 18.08.2013

    elvetiaElvetia organizeaza o competitie pentru alegerea unui nou imn national, care sa-l inlocuiasca pe cel actual, ale carui versuri vorbesc despre Dumnezeu, rugaciuni si munti.
    Elvetienii doresc schimbarea din cauza ca versurile imnului actual sunt considerate prea demodate, intrucat au fost create in baza unui psalm bisericesc, a unei rugaciuni, ceea ce este in dezacord cu o societate neutra din punct de vedere religios, transmite BBC.
    “Imnul nostru oficial este un psalm, o rugaciune, iar societatea noastra este bazata pe o atitudine neutra fata de religie. Avem deopotriva atei si adepti ai cultelor politeiste, ceea ce transforma actualul imn intr-o problema”, a explicat reprezentantul organizatiei care se ocupa de alegerea unui nou imn si care va prezenta castigatorul spre aprobare Consiliului Federal.
    Noul imn va trebui sa faca mai multe referiri la valorile societatii actuale, la principiile inscrise in Constitutie, la democratie, solidaritate si egalitate. De asemenea, concurentii sunt invitati sa propuna si o noua linie melodica, una mai moderna, pentru viitorul imn.
    Perioada de inscriere a cantecelor va incepe in ianuarie 2014 si se va incheia in luna iunie a anului viitor. Concurentul care va inscrie imnul castigator va primi un premiu de 10.000 de franci elvetieni (circa 8.000 de euro), in 2015. La competitie se pot inscrie si cetatenii straini care locuiesc in Elvetia. De pe Apologeticum


    0 0
  • 08/18/13--12:49: Dansul liniştii
  • Gândurile mele acum

    Când îmi revin ?  Poate curând.


    Nu pot împiedeca, ştiu ,păsările să zboare pe deasupra capului meu,dar pot împiedeca, să îşi facă cuib în mintea mea.
      Poate că avem nevoie de o schimbare, scrisă cu stiloul vieţii noastre. Infinitul pare mai scurt acum, poate că ar trebui să-l depăşim.
      Aspiraţiile noastre nasc uneori nemulţumiri ,ce ne chinuie şi  devin hoţii gândurilor noastre. 

      Când devenim înţelepţi ne dăm seama că de fapt avem tot ceea ce ne trebuie în afară de zile care sunt numărate.


     Dansul liniştii începe dincolo de gânduri.
     Cătălin Manea
    .sursa:fewstuff

    0 0
  • 08/18/13--22:11: Razboiul secret
  • Razboiul secret al Marii Britanii in Grecia

    autor: FrontPress 17.08.2013

    grecia comunistaPe 10 august s-au împlinit 70 de ani de la întâlnirea care putea fi hotărâtoare pentru Grecia. În 1943, reprezentanţii mişcării greceşti de eliberare s-au întâlnit la Cairo pentru a examina structura postbelică a ţării. În acel moment, influenţa forţelor de stânga din Grecia a fost enormă şi era foarte posibilă dezvoltarea ţării pe calea comunismului.
     Marea Britanie, temându-se de intensificarea forţelor „roşii” în regiunea balcanică, l-au susţinut pe regele Greciei, George al II-lea. Ca urmare a reuniunii de la Cairo a izbucnit conflictul între monarhişti şi comunişti, care ulterior a degenerat într-un război civil.
    De la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Grecia a fost ocupată de nazişti, mişcarea de rezistenţă din Grecia a fost condusă de Frontul de Eliberare Naţională (EAM), controlată de Partidul Comunist Elen (KKE) şi fracţiunea sa militară ELAS (Armata Populară de Eliberare Naţională), care se bucura de încredere majorităţii grecilor.
    Marea Britanie a început să fie îngrijorată de consolidarea forţelor de stânga, temându-se de răspândirea ideilor comuniste în regiunea balcanică. Londra a organizat întâlnirea de la Cairo, la care au fost prezenţi reprezentanţii EAM, ai guvernului britanic şi regele Greciei, George al II-lea, care a părăsit ţara în 1941, când ea a fost ocupată de trupele naziste. Liderii EAM s-au pronunţat pentru înfiinţarea unui guvern popular, însă George al II-lea nu intenţiona să renunţe la putere, fiind sprijinit de Churchill şi Roosevelt.
    A început o luptă crâncenă între forţele de stânga şi britanici. În decembrie 1944, la Atena şi Pireu au avut loc demonstraţii în sprijinul comuniştilor.
    Datorită ajutorului militar din partea Statelor Unite, comandamentul britanic a reuşit în scurt timp să înăbuşe revolta forţelor de stânga şi pe 11 ianuarie 1945 între EAM şi Marea Britanie a fost semnat un armistiţiu, iar pe 12 februarie 1945 Tratatul de la Varkiza. În septembrie 1946, George al II-lea s-a reîntors în Grecia şi în ţară a fost organizat un plebiscit. A fost înfiinţată o comisie de observatori pentru controlul alegerilor, însă, potrivit declaraţiei unuia dintre observatori, Georgios Papadagulis, a fost „o adevărată comedie”. Nu putea fi vorba de nici un fel de alegeri libere. Lupta dintre monarhişti şi partizani a degenerat într-un război civil care a durat până în toamna anului 1949. Iugoslavia comunistă a jucat rolul hotărâtor în acest război. Din cauza divergenţelor cu URSS, în vara anului 1949 guvernul lui Iosip Broz Tito a închis frontiera cu Grecia. Partizanii greci au fost lipsiţi de principalul ajutor şi au fost forţaţi să înceteze lupta.
    Astfel, la începutul „războiului rece” Marea Britanie a reuşit să revizuiască harta politică a Europei şi să obţină un aliat. De Aleksandra Dibijeva - Vocea Rusiei

    0 0
  • 08/19/13--01:34: Florin Cioaba
  • A murit cetateanul Florin Cioaba, la origine TIGAN, NU regele romanilor

    autor: Second 19.08.2013

    ministerul-sanatatii-a-intrat-in-legatura-de-la-bun-inceput-cu-familia-regelui-cioaba-18460105E penibil şi dezgustător spectacolul mediatic şi show-ul politic legat de moartea lui Florin Cioabă, autointitulat Regele Ţiganilor. Florin Cioabă e un cetăţean român, la origine tigan, nu e nicio ruşine, care a murit nu pe front sau la serviciu în slujba statului, ci de infarct miocardic la marea turcească din Antalya.
    Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte, dar de aici până a face funeralii naţionale pe toate Breaking News-urile mediatice e cale lungă. E umilitor pentru naţiunea română ca T. Băsescu, preşedintele ţării, să-i trimită medic personal special în Turcia, etnicii români nu au asemenea privilegiu prezidenţial, ca PSD să dea un comunicat oficial lacrimogen de condoleanţe, ca Iliescu să-i plângă la catafalc, iar EBA să lăcrimeze pe Facebook că a murit un cetăţean român de etnie rroma.
    Florin Cioabă s-a intitulat regele ţiganilor încălcând legislaţia românească şi era demn astfel de un control psihologic pentru această autonumire. Mai mult, chiar şi tribunul pseudo-naţionalist CV Tudor plângea cu lacrimi de crocodil pe la RTV de moartea ţiganului. Prostituarea politicienilor români e explicabilă pentru că vin alegerile europarlamentare şi e nevoie de voturile ţiganilor, asta arătând cât de mult s-a „ţigănizat” clasa politică şi ce nevoie mare are de voturile acestei etnii. Cred că de voturile lui Cioabă, unii ca Iliescu şi Băsescu au ajuns preşedinţi ai României.
    Nu înţeleg în schimb decăderea morală a presei româneşti, care ne invadează spaţiul public cu ştiri legate depre moartea unui cetăţean român de origine ţigănească. Nu a murit regele românilor Mihai I, ci un rrom care în manieră specifică etniei sale se autoproclama regele ţiganilor. Văd că moartea lui Cioabă e un bun prilej pentru clasa politică şi media românească să transforme evenimentul într-o treaptă inferioară spre ţigănizarea României, adică pentru o nouă ţară Rromânia. A ajuns ca Guvernul să-i plătească unui simplu cetăţean spitalizarea de sute de mii de euro că a murit la mare, nu pe front. După „otevizarea” şi „becalizarea” ţării asistăm acum la „ciobizarea” României, de fapt la aprofundarea fenomenului de „manelizare” a naţiunii române cu largul concurs al politicienilor corupţi şi ai presei vândute intereselor străine. De Ionut Tene –Napoca News

    0 0
  • 08/19/13--02:26: :)))

  • 0 0
  • 08/19/13--02:41: Ana Pauker


  • Foto:Casa Anei Pauker

    Inculpaþii (Călăii)

    Ana Pauker (Hannah Rabinsohn)
    nume real: Hannah Rabinsohn, evreica (1/12/1893, Codaesti, Vaslui - 3/06/1960, Bucuresti)

    Supranumita "Doamna rosie" a blocului sovietic, liderul neoficial al Partidului Comunist Roman imediat dupa razboi, conducătoarea din umbră al tării pe care o ura din tot sufletul, agenta nr. 1 a Moscovei la Bucuresti, a contribuit din plin la genocidul comunist si la distrugerea României sub bagheta lui Stalin. "A fost o terorista de anvergura internationala, cu nimic mai prejos decat un alt produs mai tardiv al Moscovei, Carlos Ilici Ramirez. Daca in cruzime ea l-a egalat pe Carlos, in schimb l-a depasit categoric in privinta vicleniei si machiavelismului" (Liviu Vălenas, "Memorialul stalinismului".

    0 0
  • 08/19/13--08:08: Rasela de Ion Pribeagu


  • I-a murit lui Şmil soţia,
    Draga lui cu ochii mari;
    Tristă-i toată ceainăria,
    Tristă-i strada Mămulari.
    Era blândă şi frumoasă,
    Albă ca un trandafir...
    Jale-a fost la Şmil, acasă;
    Jale-a fost la cimitir.
    Toţi plângeau: – Aşa o damă,
    Şmil o să-şi găsească greu.
    (Un portret de pus în ramă!)
    Şi-a luat-o Dumnezeu!
    Zece ani de căsnicie
    Nu-s o lună, nu-s un an!
    Ca femeie şi soţie
    ... Ea era în primul plan.
    Cui amarul să şi-l spună?
    Cui durerea care-l roade?
    Când era atât de bună
    Şi atât de cumsecade?
    Se-ntâmpla, câteodată,
    Să se certe-ntr-adevăr!
    Şi Raşela-nfuriată
    Chiar să-l scuture de păr!
    Ba, în clipe de văpaie,
    Ea avea atât lipici,
    Încât Şmil primea bătaie
    De la mâinile ei, mici.
    Dar era atât de mică
    Şi atât o respecta
    Că de dragu-i, Şmil, adică
    Bun la suflet, o ierta!
    ...........................
    De la cimitir spre casă
    Rudele s-au risipit
    Şi pe strada neguroasă
    Numai Şmil venea mâhnit.
    Nu ştia unde se duce,
    Mintea-i rătăcea hai-hui;
    Nu-ntâlnea nicio răscruce
    Pentru chinurile lui.
    Cine, mâine dimineaţă,
    Va veni să-i ceară lei?
    Tristă o să-i fie viaţa
    Fără zâmbetele ei!
    ...........................
    Şi, trecând lâng-o clădire
    Ce se înălţa, proţap,
    Deodată, din neştire-i
    Cade-o cărămidă-n cap!
    Şmil rămâne mut în stradă,
    De emoţie răpus,
    Nici nu ştie ce să creadă
    Şi ridică ochii-n sus.
    Vede zarea, vede schela
    Şi, mirat de-acest mister
    Şmil întreabă: – Ce, Raşela,
    Ai ajuns deja în cer?

    0 0



    De la domnul Katz bancherul
    Cerşetorul Moise Floi
    Căpăta – ca o ofrandă
    Zece lire în orice joi. Cum intră numai pe uşe
    Casieru-în mod intim
    Îi da zece lire în mînă
    Şi-i spunea discret: poftim!
    Da-ntr-o joi, venind la bancă
    Casierul supărat
    Nu i-a spus nimic şi-n grabă
    Numai cinci lire i-a dat.
    Floi îi numără şi rece
    A întrebat ca un milog:
    - Totdeauna mi-a dat zece
    De ce astăzi cinci mă rog?
    - Pentru că-şi mărită fata,
    Domnul Katz cu socoteală,
    A dat ordin să reducem
    Orice fel de cheltuială.
    - Îşi mărită fata?
    Domnul verse-şi haru-asupra ei!
    Înţeleg să şi-o mărite
    Dar de ce cu banii mei?

    0 0
  • 08/19/13--18:23: Delfinul
  • Delfinul, submarinul romanesc care a tinut in sah flota rusa a Marii Negre in Al Doilea Razboi Mondial (FOTO+VIDEO)

    autor: Second 19.08.2013

    delfinulLa inceputul razboiului (22 iunie 1941), Marina Regala Romana avea numai un singur submarin: NMS Delfinul. Nava fusese construita in santierele de la Fiume, Italia, si fusese lansata la apa pe 5 mai 1936.Pe cealalta parte, Flota Sovietica a Marii Negre (Chernomorsky Flot) avea 47 de submarine. Dar existenta acestui singur submarin romanesc a fortat ChF sa investeasca o parte din resursele sale in apararea anti-submarina in primii doi ani de razboi.
    Din aceasta cauza, acesta a fost intrebuintat cu mare atentie, deoarece era aproape de neinlocuit in acea perioada. De asemenea era deja depasit tehnic in unele privinte si capacitatea sa operationala era astfel afectata. De exemplu, nava necesita un timp indelungat de intrare in imersiune si ii era practic imposibil sa-si incarce bateriile in timpul marsului.
    Cpt. Constantin Costachescu a condus NMS Delfinul in prima sa cruciera intre 22 si 27 iunie 1941, la aproximativ 60 de mile est de Constanta. A fost numai o misiune de recunoastere. Pe 26 iunie, la 0:30, a raportat prezenta unei puternice grupari navale sovietice, care se apropia de oras, permitand apararii sa se pregateasca si sa obtina rezultate bune in lupta ce a urmat. Distrugatorului Moskva a fost scufundat si liderul Kharkov si crucisatorul Voroshilov au fost avariate.
    Urmatoarea misune a avut loc intre 10   20 iulie, sub comanda cpt. Corneliu Lungu. Delfinul a patrulat in sudul Crimeei si a facut o recunoastere la Norovosiisk, incercand sa evalueze capabilitatile de aparare antiaeriana si antisubmarina a bazei inamice.
    mrr1
    Pe 13 iulie a ajuns la sud-vest de Capul Idokopas, iar pe 15 iulie era la sud de Feodosia. In acea zona a zarit o nava inamica, dar care a disparut dupa o vreme.
    In timpul noptii urmatoare a fost surprins de o nava de patrulare sovietica si a intrat repede in imersiune, dar nu a fost atacat. Pe 16 iulie s-a defectat girobusola si inceput drumul inapoi spre casa. La 95 mile est de Capul Sabla, pe 19 iulie, a descoperit la suprafata un mic submarin sovietic, probabil un Maliutka, pe care a incercat sa-l atace cu tunul de bord, dar marea agitata si aparitia a 2 hidroavioane neidentificate l-au fortat sa se scufunde si sa rupa contactul.
    Pe 30 iulie, trebuia sa plece intr-o noua misiune la ora 16:00, dar o defectiune la motor l-a silit sa se intoarca in port la ora 19:00.
    In a treia cruciera (12 – 20 august) Delfinul a revenit sub comanda cpt. Constantin Costachescu, care trebuia sa atace convoaiele din zona Odesa. Nu a avut insa decat doua ocazii slabe in timpul noptii de 13/14 si pe 19, dar nu a putut mentine contactul.
    Sectorul era foarte intens patrulat de vedete si hidroavioane sovietice. A facut de asemenea o recunoastere a coastei Crimeei si, pe 20 august pe drumul de intoarcere, in timp ce se afla la suprafata, a fost atacat cu o torpila de catre submarinul M-33 la 4 mile de Constanta. Torpila a trecut prin pupa navei. M-33 a iesit putin la suprafata si s-a tras cu mitaliera asupra lui.
    A patra misiune (3  – 19 septembrie) a dus NMS Delfinul adanc in apele contolate de Flota sovietica. De aceasta data s-a ivit, in sfarsit, ocazia atacarii unor nave de suprafata inamice. Dupa ce a zarit doua convoaie pe care nu le-a putut urmari, pe 9 septembrie, la ora 9:35, Delfinul a fost surprins la suprafata la 5 mile de Capul Otrishenok de catre un crucisator, pe care cpt. Corneliu Lungu l-a identificat ca fiind Komintern.
    Submarinul a manevrat cu atentie deoarece zona era plina de stanci subacvatice, dar a pierdut contactul. In zilele urmatoare a mai avut cateva ocazii, dar vremea rea a impiedicat atacul. Pe 10 septembrie s-a apropiat pana la distanta propice lansarii torpilelor de un convoi format din doua nave mari la 20 mile vest de Capul Otrishenok, dar o vedeta din escorta l-a descoperit si s-a indreptat spre el, fortandu-l sa renunte la atac.
    O alta ocazie favorabila s-a aratat pe 16 septembrie la vest de Novorosiisk, cand Delfinul a zarit la ora 5:05 un petrolier sovietic escortat de o vedeta. Insa aceasta l-a reperat si s-a indreptat spre el, fortandu-l sa coboare periscopul.
    Dupa o perioada de timp, cand l-a ridicat din nou, si-a facut aparitia si un torpilor, iar cpt. Lungu a considerat ca nu trebuie sa-si asume prea multe riscuri conform instructiunilor primite si a renuntat. Pe 17 septembrie a inceput drumul de intoarcere a fost descoperit de cateva ori de avioane sovietice si chiar grenadat de o nava de patrulare.
    A cincea cruciera a avut loc intre 2 si 7 noiembrie 1941 si a fost si cea in timpul careia a avut loc primul si singurul atac al NMS Delfinul. Misiunea sa era de a impiedica circulatia convoaielor sovietice de aprovizionare a Sevastopolului.
    shema
    Langa Constanta a observat un submarin inamic la suprafata, dar datorita intunericului l-a pierdut. Pana in dimineata zilei de 5 noiembrie a ajuns in apropiere de Ialta. La 6:36 a observat o nava de patrulare si si-a continuat veghea. In jurul orei 8:05, slt. Constantin Stegaru a observat o nava mare de transport pe un curs de aproximativ 290 de grade, mergand catre Ialta.
    La 8:15, nava a intors la stanga apropiindu-se de submarin, iar cpt. Costachescu a decis sa o lase sa treaca si sa traga cu un tub de la pupa. La 8:43, Delfinul a lansat o torpila din tubul numarul 6 de la distanta de 800 m. S-a auzit o explozia torpilei, urmata de o explozie si mai mare. Este posibil ca nava sa nu fi fost escortata, deoarece primul contact cu vanatoarele de submarine sovietice a avut loc dupa o ora, iar atacul acestora a durat intre 10:30 si 18:40.
    Au fost 23 de reprize, numarandu-se intre 80 si 90 de explozii ale grenadelor AS. In timp ce aveau loc atacurile, Costachescu a dus nava din ce in ce mai jos, iar in timp ce inamicul asculta, a ordonat oprirea instalatiilor de bord, reusind pana la urma sa scape de urmaritori. S-au indreptat apoi spre coasta turca, unde insa submarinul a nimerit intr-o furtuna foarte puternica si a ajuns cu mare dificultate inapoi la Constanta.
    Cpt. Constantin Costachescu a fost decorat mai tarziu cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru aceasta actiune. Istoricii romani au identificat nava atacata si scufundata de catre Delfinul ca fiind cargoul Uralles (1.975 tone), dar conform arhivelor sovietice, aceasta a fost scufundata de bombardiere ale Luftwaffe in portul Eupatoria pe 29 octombrie. Nu s-a putut identifica concret pana acum aceasta nava. Puitorul de mine auxiliar Ostrovsky s-ar fi putut afla in acea zona, dar el a ajuns la Sevastopol fara probleme in cursul diminetii.
    Urmatoarea misiune era de a interzice comunicatiile sovietice intre Batumi si Istanbul. Delfinul a plecat din port pe 30 noiembrie, dar datorita vremii foarte proaste a trebuit sa se intoarca acasa pe 3 decembrie.
    A saptea cruciera (6   13 decembrie) a dus pe NMS Delfinul inapoi pe linia Batumi   Istanbul. Dar nu a intalnit nici un convoi inamic. La intoarcere a descoperit doua submarine sovietice in apropierea Constantei.
    Ceremonialul-ridicarii-pavilionului-la-bordul-submarinului-DELFINUL-9-mai-1936-Fiume-Italia
    Prima misiune in 1942 a avut loc intre 18   30 mai, sub comanda lt. cdor. Constantin Lungu, care fusese promovat intre timp. A patrulat la nord de coasta turceasca, dar din nou fara a intalni nimic. A fost atacat pe 27 mai de avioane sovietice, dar nu a suferit avarii.
    Ultima cruciera a NMS Delfinul (25 iunie-3 iulie) a fost in zona de la est de Ialta. Pe 27 iunie a ajuns in zona de operatii, dar a fost silit sa stea in imersiune, fiind descoperit de aviatie. Intre 4:26 si 15:30, Delfinul a fost tinta a 240 de bombe. Un tanc de combustibil a fost usor fisurat. Dupa ora 16:00 au aparut si cateva vedete inamice, iar cpt. Costachescu a ordonat oprirea motoarelor. A doua zi a fost surprins la suprafata de un avion sovietic la ora 16:12.
    Cateva gloante si proiectile de tun i-au avariat comanda. Pe 1 iulie, ultima zi de evacuarea Sevastopolului, VVS-ChF a fost foarte activa in zona Crimeei, iar Delfinul a fost descoperit si vanat pentru 13 ore. Intre 7:25 si 10:30 au fost numarate 107 bombe. Apoi in jurul orei 13:00 a avut loc un alt atac cu 20 de bombe, iar la 15:40 inca 24.
    Seara, intre 19:30 si 20:00, 82 de bombe au cazut in apropierea submarinului, iar 35 mai departe. In total 268 de explozii, datorate in mare parte bombelor de aviatie si foarte putin probabil grenadelor AS. La intoarcere, Delfinul a intrat in reparatii generale si a ramas in aceasta stare pana dupa 23 august 1944, cand a fost confiscat de sovietici, care l-au returnat dupa mai multa vreme, avariat.
    A fost submarinul romanesc ce s-a bucurat de cel mai mult succes in al doilea razboi mondial. In onoarea sa si a celor care au servit la bordul lui, singurul submarin romanesc din prezent a fost de asemenea numit Delfinul. De pe Valentin Roman Blog


    0 0
  • 08/19/13--23:12: Andorra
  • La presiunea UE, Andorra a scos chipul lui Hristos de pe monede

    autor: FrontPress 20.08.2013

    euroUniunea Europeană este într-un război total cu religia creştină, neacceptând nici o referire la Dumnezeu în proiectele viitoarei “Constituţii”. Mai mult, nici statele membre nu sunt lăsate să îşi imprime pe monedele Euro nici un simbol creştin. Andorra este cea mai recentă victimă care a căzut pradă birocraţilor de la Bruxelles, micul principat de la graniţa dintre Spania şi Franţa fiind constrâns de UE să scoată chipul lui Hristos de pe monede, înlocuindu-l cu o imagine “neutră”.
    Reprezentanţii UE şi-au explicat cererea prin dorinţa de a respecta principiul de neutralitate în sfera religioasă, transmite postul de radio Vocea Rusiei. Guvernul Andorrei a considerat cererea UE „raţională şi întemeiată” şi a înlocuit chipul lui Iisus de pe monedele de 10, 20 şi 50 de eurocenţi cu imaginea unei clopotniţe. Monedele vor intra în circulaţie de anul viitor.
    În 2012, Comisia Europeană a cerut Slovaciei să renunţe la simbolica religioasă de pe monede, însă Guvernul acestei ţări şi-a susţinut dreptul de a păstra monedele de doi euro, pe care sunt înfăţişaţi Sfinţii Kirill şi Metodiu, creditaţi cu traducerea Bibliei în limba slavonă. Sursa: FrontPress.ro


older | 1 | .... | 54 | 55 | (Page 56) | 57 | 58 | .... | 171 | newer