Quantcast
Channel: 100 Ro
Viewing all 3410 articles
Browse latest View live

Bancuri....

$
0
0




= Un politist opreste o masina condusa de o blonda deoarece mergea pe o strada, cu sens unic, pe cuntrasens:
- Stiti unde mergeti?
- Nu, dar trebuie sa fie tare rau acolo! Toti se intorc...

= La interviul pentru angajare:
- Nu. 
- Ne pare rau, noi avem nevoie de persoane care sunt obisnuite sa se subordoneze....

= Tatal vine de la crese cu copilul, mama isi pune mainile in cap:
- Mai barbate , asta nu-i copilul nostru! 
El, mirat: 
-Ce importanta are, maine tot la crese il duc!

= Anchetatorul: 
- De ce v-ati injunghiat sotul?
- Pai daca il impuscam, trezeam copilul ... si e cam bolnavior...

= Un tip intra intr-o berarie:
- Dati-mi o bere, imi astept nevasta aici.
- Bruna s-au blonda?, il intreaba chelnerul.
- Nu stiu, de-abia a intrat la coafoar.

= O tanara se duce suparata la parintii sai.
- Mama, sotul iarasi a urlat la mine. Vin sa traiesc la voi!
- Nu, draga mea, el trebuie sa plateasca pentru pacate. Ma mut eu la voi!

= Consultatie la ginecolog:
- Trebuie sa va previn, domnule doctor, ca sotul meu vine dupa mine peste o jumatate de ora!
- Dar nu fac nimic condamnabil!
- Tocmai... si timpul trece!

= Doamna, stiti ca sotul dv. va inseala?
- Bineinteles, stiu unde si cand, dar nu mi-am dat sama cu ce...

= Nu stiu ce sa fac, domnule doctor. Casatoria mea a intrat intr-un impas. 
- Cum asa?
- Pai sotia mea nu ma poate suferi cand sunt beat, iar eu n-o pot suferi cand sunt treaz.

= Ploua torential. Un betiv se impiedica si cade intr-o baltoaca...
- Cineva vrea sa-l ridice, dar el protesteaza:
- Lasati-ma! Ma descurc! Eu stiu sa inot! Salvati mai intai femeile si copiii!

Amici

Foarte frumos...

Cand ti-e dor

Bancuri....

$
0
0

Doi nebuni mergeau prin pădure, bucurându-se de răcoarea pe care le-o oferă aceasta. La un moment dat, unul vede o puşcă. O ridică şi, mirat, îl întreabă pe celălalt:
- Măi, ce-o fi asta?
Şi se uită pe ţevi. Al doilea se apucă şi mângâie arma întrebându-se ce-o fi şi îi spune primului:
- Uite, am găsit aici ceva şi se mişcă.
Apasă pe trăgaci. Cel care se uita pe ţevi cade desfigurat, la care al doilea îl întreabă:
- No’, amu’ de ce faci faţa asta, că şi eu m-am speriat?!
***
Gigel intră în biroul șefei lui și o plesnește peste fund zicându-i:
- Ce mai faci, păpușă, mai merge una mica?
Șefa, indignată:
- Gigel, dar cum îți permiți?
- Ete, așa vorbesc eu cu tipele cu care am dormit împreună!
- Da’ când am dormit noi doi împreună, Gigele?, replică nedumerită șefa.
- Ieri, la ședința de analiză a rezultatelor departamentului nostru…

Patrick Swayze Dirty Dacing

30 decembrie 1947 Ziua abdicarii

$
0
0

   Secretele abdicării Regelui Mihai. A fost Regina Ana motivul?

Antisemitism

$
0
0

Top 10 al “ANTISEMITISMULUI” pentru anul 2012

autor: FrontPress30.12.2012
space invadersCentrul Simon Wiesenthal, o organizaţie sionistă internaţională cu sediul central în Los Angeles, a anunţat joi că a întocmit un Top 10 al “antisemiţilor” şi al acelora care “urăsc Israelul”. Această listă include artişti, jurnalişti, clerici musulmani, lideri naţionalişti europeni şi chiar suporteri de fotbal.
zMorsi atriclePe primul loc a fost clasat regimul islamic din Egipt, condus de Fraţii Musulmani. În acest sens sunt menţionaţi doi clerici importanţi, Muhammad Badie şi Futouh Abd al-Nabi Mansour, ambii cunoscuţi pentru retorica lor antisionistă. Cei doi sunt apropiaţi ai preşedintelui Mohamed Morsi.
wPe locul al II-lea se află regimul din Republica Islamică Iran. Sunt amintiţi aici cu declaraţii împotriva Israelului preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, vicepreşedintele Mohamed Rahimi şi şeful Statului Major al Forţelor Armate, generalul Hassan Firouzabadi.
carlos latuff74Pe locul al III-leaîl găsim pe Carlos Latuff, un celebru caricaturist brazilian de origine libaneză, cunoscut pentru desenele sale anticapitaliste şi prin care îşi exprimă solidaritatea cu cauza palestiniană.
palestinePe locul al IV-lea sunt menţionaţi suporterii echipelor de fotbal europene. Este amintit cazul scandărilor împotriva clubului englez Tottenham Hotspur, situat într-o zonă evreiască a Londrei.
DSC_4410Pe locul al V-lea sunt clasaţi naţionaliştii ucrainieni de la partidul parlamentar Svoboda. Este citat liderul formaţiunii, Oleg Tyagnibok, care s-a pronunţat de mai multe ori împotriva “mafiei ruso-evreieşti”.
nazi22q-2-webPe locul al VI-lea sunt plasaţi tot nişte naţionalişti europeni, de data aceasta fiind vorba de grecii de la Zorii Aurii. Sunt amintiţi purtătorul de cuvânt al partidului, Ilias Kasidiaris, şi liderul acestuia, Nikolaos Michaloliakos, acuzat că ar fi negat Holocaustul.
1354053809359Pe locul al VII-lea a fost clasat partidul radical maghiarJobbik. Este nominalizat explicit responsabilul cu departamentul de relaţii externe al partidului, Marton Gyongyosi, care a cerut recent Guvernului de la Budapesta să întocmească liste cu evreii din ţară, motivând cu faptul că aceștia ar reprezenta “un risc pentru securitatea naţională”.
wPe locul al VIII-lea se află norvegianul Trond Ali Linstad, medic comunist, convertit la islam. Acesta coordonează un site unde avertizează asupra “influenţei evreieşti” din presă şi din politica SUA. Anul acesta a fost decorat de regele Harald al V-lea cu Medalia de merit pentru munca depusă în slujba publicului, artelor şi ştiinţei.
121212_Jakob_Augstein_Freitag_dpaPe locul al IX-lea s-a clasat editorialistul german Jakob Augstein de la revista Spiegel. Drept argumente sunt aduse mai multe citate despre influenţa lobby-ului evreiesc asupra Washingtonului. Ziaristul german a mai scris într-un mod critic şi despre evreii extremişti ultra-religioşi şi despre pericolul reprezentat de programul militar nuclear al Israelului, singurul stat din Orientul Mijlociu care deţine arma atomică.
louis-farrakhanPe locul al X-leaîl găsim pe singurul cetăţean american din Top. Este vorba despre Louis Farrakhan, liderul de culoare al organizaţiei Naţiunea Islamului. Acesta este acuzat că ar fi vorbit despre “influenţa evreiască” din mass-media. Deasemenea acesta ar mai fi rostit într-un discurs că “evreii sunt cel mai violent popor”. Sursa: FrontPress.ro


Pedagogia MUNCII

$
0
0

Pedagogia MUNCII, de Ernest Bernea

autor: FrontPress30.12.2012
Munca aparţine indestructibil condiţiei umane. Nimeni nu i se poate sustrage fără să-şi altereze natura. Munca este pentru noi o problemă de sănătate fizică şi morală, este o problemă de demnitate. Un om şi un caracter nu se poate forma fără muncă.
S’a spus că munca e penibilă, dar cât de penibil e golul trândăviei; este penibilă, dar numai în anume condiţii. Munca forţată, munca fără orizont este în adevăr o pedeapsă, dar munca liberă, munca ce aspiră, care cucereşte este bucurie şi este bucurie pentru că este creatoare.
Lipsa muncii aduce mizerie materială şi morală. Lenea este un viţiu care alterează natura omului. Mai mult oboseşte cel ce stă, cel ce trăieşte fără rost, decât cel ce munceşte. Lenea nu poate aduce bucurie, după cum nici desfrâul nu dă putere şi sete de viaţă omului.
Şi dacă ar să facem o gradare, lipsa muncii distruge mai mult sufetul decât trupul. Lipsa de probleme, lipsa de preocupare a spiritului lasă porţi deschise tuturor slăbiciunilor, lipsa muncii aduce întristare şi desgust. Lucrează şi vei evada spre lumină.
De cele mai multe ori munca e văzută ca un consum, ca ceva ce ne topeşte făptura. În adevăr munca este efort continuu,este energie consumată, dar este şi creaţie. Orice lucru adus la viaţă costă, costă într’un fel sau altul; dacă nu costă bani costă energie manuală sau spirituală. Nimic nu se produce şi nimic nu ne hrăneşte fără efort, fără consum. Ca şi lenea, căpătuiala e un viţiu.
Munca întăreşte trupul şi sufetul; ea creează bunuri materiale şi spirituale, măreşte cuprinsul nostru. Munca aduce închinare vieţii în ascensiune căreia îi dă ritm şi-i alungă urâtul. Că semeni grâu, îngrijeşti un pom sau creşti un copil, toate aceste sforţări te întăresc. Că ţeşi un covor, închegi o masă sau faci o poezie e tot atât de frumos şi demn.
Munca e un factor educativ, e un instrument al împlinirii noastre ca oameni. Munca ne luminează mintea şi ne formează caracterul. Prin activitate se stimulează inteligenţa şi procesul gândirii. Dar mai mult decât atât: ea măreşte disciplina interioară şi virtuţile ordonatoare ale caracterului, cum sânt răbdarea, tenacitatea, respectul faţă de oameni şi efort. Exerciţiul muncii aduce la viaţă deprinderi noi şi învaţă metoda. Munca bine orientată şi ordonată aduce deprinderi bune şi omagiază timpul. Omul harnic se întreabă în fiece seară, cel ucru bun a făcut în ziua ce a trecut.
Fără muncă nici odihna nu o simţim; repaosul este un dar bine meritat al muncii; el e simţit ca o bucurie numai după o muncă rodnică. Aşa cum lipsa muncii e un viţiu, la fel este şi suprasolicitarea în muncă; ele fixează cele două extreme care trebuie evitate pentru ca omul să nu devieze. Lenea şi abuzul de muncă distrug omul în ce are el mai omenesc: spiritul său.
Munca poate fi o evadare sau o împlinire; atunci când este bine orientată şi înţelept folosită, munca alungă plictiseala şi tristeţea. Şi nu numai atât: ea creşte omul interior până în limitele bunătăţii. Cine munceşte este generos, iar cine nu, este meschin. Omul creşte din prisosul lui.
Munca nu este numai o problemă de efort fizic, ci şi una de morală; ea priveşte etica persoanei umane. În acest fel ea nu mai apare ca un blestem sau suferinţă, ci ca un act liber de împlinire a naturii noastre înseşi şi o satisfacţie. Munca devine greu de suportat când se aplică omului în mod exterior, când vine ca o urmare a constrângerii. De ce? Pentru că în acest fel este lezată persoana umană şi spiritul.
Calitatea muncii vine nu numai din randamentul material, ci şi din atitudinea ce o luăm faţă de fenomen. Integrată în marele proces al vieţii şi al destinului uman, munca dobândeşteo semnificaţie cu totul deosebită. Există un mod ascetic şi spiritual al vieţii umane care integrează toate activităţile omului dându-i în acest fel strălucire.
Dacă munca lipsită de libertate aduce suferinţă, munca mecanică oboseşte şi depersonalizează; nimic nou, nimic bun nu poate aduce o astfel de condiţie. Pentru ca activitatea să devină creaţie este necesar ca ea să se producă la nivelul conştiinţei şi al prezenţei spiritului; mecanizarea muncii a închis aceste porţi.
În limitele ei superioare, munca este o condiţie şi un atribut al umanităţii noastre. Nobleţea ei au manifestat-o marii creatori ai civilizaţiei. De Ernest Bernea, Bucuria de a crea, Treptele bucuriei în “Preludii”, editura Predania, pp. 199-202. via Foaie Nationala
 

Ioan Gura de Aur

$
0
0

Sfantul Ioan Gura de Aur: Cuvant la Anul Nou

autor: FrontPress31.12.2012
Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.
Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.
Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8).
Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi sfl ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.
Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe”.
Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede” (Psalmul 77, 37).
Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună.
Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată.
Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus.
Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.
A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească.
Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului.
De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig.
Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii.
Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).
Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu”.
Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu.
Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa.
De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum.
Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.
Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?”.
Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit”, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti.
Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?”. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el.
Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă? Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine?
Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu.
Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă.
Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit”, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?”. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.
Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu. Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu.
Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.
Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!
Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?
Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu.
Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.
Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu.
Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu?
Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea.
Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu.
Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.
Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu.
Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10).
De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată.
Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?
Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.
Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).
Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu.
Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.
Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti.
Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin. De pe IoanGuradeAur.ro
 

La sala si de Anul nou

Suntem 5

$
0
0

Suntem “CINCI”. Putem fi UN MILION

autor: FrontPress 31.12.2012

ponta guvernAm văzut mai alaltăieri la televizor, creditarea de către parlament a noului guvern, precum şi jurământul depus de membrii lui în faţa preşedintelui ţării. Mi-a fost foarte greu să rezist atâta timp în faţa acelui circ, datorită dezgustului care mă năpădea pe măsură ce-i vedeam pe toţi acei criminali scrobiţi cum se lipesc, într-o cârdăşie transpartinică, de trupul şi aşa prea secat al acestui popor, pregătindu-i parcă o ultimă şi letală lovitură. Pentru că ce ar putea aştepta poporul de la indivizi de teapa celor care râdeau cu gurile până la urechi văzându-şi, iată, satisfăcute râvnele după acele funcţii?! Ar putea aştepta ceva bun pentru el?! Păi n-a fost România pe mâna ăstora (într-un fel sau altul), din ’90 şi până azi şi uite-o în ce hal au adus-o!
Ce speranţe îşi poate pune poporul într-un ministru care cochetează cu prostituţia, altul cu mafia, al treilea cu trucarea licitaţiilor, un al patrulea cu subminarea economiei naţionale (de fapt, cu asta se ocupă cam toţi)?! La ce ne putem aştepta de la oameni dovediţi ca fiind capi ai mafiei politice interne, precum şi de la cei care după ce îi dovedesc pe primii nu fac altceva decât să-i decreteze miniştri?! Sau, bomba bombelor, cât de bine îi va fi poporului care va fi ”administrat” şi ”dezvoltat” de omul care în calităţile sale de Prefect (4 ani) şi Preşedinte al Consiliului Judeţean (atenţie – 12 ani!!!) a reuşit să plaseze nenorocitul judeţ de care s-a ocupat pe ultimele locuri în mai toate clasamentele ce ţin de aspectele vieţii economice – recte Teleormanul?! Ăsta da vice-prim-ministru; un adevărat bărbat de stat(!). Să-şi tot pună POPORUL ROMÂN speranţe în d’alde dăştia(!). Ca să nu mai vorbim despre cosmica lui avere, asta făcută aşa…, în calitate de socialist ce este el, nu?!
Şi câţi ca el, care mai decare mai socialişti şi mai multi-milionari în acelaşi timp, cu bani făcuţi, desigur, prin metode exclusiv… licite!!!
Şi cu toate astea o anumită parte a poporului crede că ăştia îi vor binele! E o adevărată nebunie! Iată şi dovada: în campania electorală, pe străzile Alexandriei, nişte reporteri încercau un fel de sondare a opiniei publice. Întrebată fiind o femeie cu cine va vota, aceasta îşi spune preferatul. Reporterul încearcă să-i amintească femeii că, de fapt, acesta este acuzat de furt electoral, dar n-are prea multe şanse pentru că respectiva i-o taie radical: ”O fi furat, cine ştie, da-l votăm că e de aici, de-al nostru!”.
Extrapolând această mentalitate la nivel naţional, constatăm că pe viitor singura calitate pe care un exponent al mafiei politice trebuie s-o deţină pentru a fi votat în funcţii de administrare şi conducere a celor pe care, de fapt, el îi distruge, este aceea de a candida la el acasă (quod erat demonstrandum)! Hal de popor, pentru că ăştia s-au dus şi au votat nu de frică, nu din constrângere, ci din conştiinţă şi convingere!!!
Nădejdea însă ţine de faptul că, totuşi,  au fost vreo 10.000.000 de români care nu i-au votat pe ”teroriştii” ăştia. Un număr foarte mare deci, din care în mod sigur se poate extrage o ”rămăşiţă” care este posibil să nu fi votat pe motiv de repulsie şi dezgust faţă de cei ce le surâdeau satanic din posterele electorale afişând sloganuri exact de acest gen: cutărică… e’ de-al nostru! Din care de-al nostru, din ăia care fură ţara din orice poziţie sau din ceilalţi care trebuie să muncească pe 150 de euro pe lună pentru a avea primii ce fura?
În fine, un mai tânăr prieten şi camarad de-al meu, la mirarea nostră cum de încă mai poate fi păcălit poporul de aceşti eterni şnapani, a găsit şi explicaţia: ”n-a ajuns, încă, cuţitul la os”.
Dar de ce trebuie să aşteptăm atâta şi să reacţionăm aşa târziu?! De ce nu suntem în stare să învăţăm din propriul nostru trecut, constatând că atunci, în momentele de ”prea-plin”, tocmai datorită supra-saturării populaţiei de mârşăviile la care a fost supusă, metodele prin care se replică sunt, din păcate pentru cei implicaţi, atât de extreme încât le pune în suspensie bunul lor cel mai de preţ – mântuirea?! Este ştiut faptul că, de regulă, la probleme speciale trebuie găsite rezolvări speciale, ori acestea din urmă sunt extrem de periculoase pentru sufletele celor ce acţionează.
Da, bine, ţinând cont de calitatea duhovnicească la care ne aflăm acum, ca popor, putem crede că mulţi dintre noi nu cunosc nici măcar semantica cuvântului ”mântuire”, dar asta nu ne absolvă cu nimic în faţa Dumnezeirii. De exemplu, s-or fi mântuit Horea, Iancu, Tudor, Codreanu, Ogoranu şi alte mii de astfel de haiduci? N-avem de unde şti; singurul lucru pe care-l putem face este să ne rugăm la Dumnezeu în acest sens, dar riscul pe care ei şi l-au asumat rămâne şi acesta a fost imens. Şi atunci, de ce trebuie să aşteptăm să se ajungă, iară şi iară, la astfel de perioade absolut dramatice şi nu ne trezim din timp spre a ne rezolva această problemă ce pare a fi un adevărat blestem pentru NEAMUL ROMÂNESC, anume aceea de a ne alege, în special atunci când vremurile ne permit aceasta, conducători cu credinţă şi frică de Dumnezeu şi, implicit, morali şi demofili – iubitori de popor?! Ni se pare cumva că nu-i avem, că nu mai există astfel de oameni politici? Poate, dar există în mod sigur rezolvare la această problemă.
Marele duhovnic al Ardealului, naţionalistul Pr. Arsenie Boca, îi învăţa pe contemporanii lui care se văitau de proasta calitate a clericilor să pună mâna să-şi facă alţii mai buni decât cei existenţi. Da, da, să-şi facă alţii, asta le zicea! Să ridice din copiii şi tinerii lor oameni cu carte ce pot deveni preoţi de nădejde, ba chiar să nască prunci pe care să-i afierosească Domnului şi să nu mai stea indolenţi, dar cu gura mare.
Iată, deci, o soluţie pentru cei câteva milioane de români care, uitându-se mai alaltăieri la televizor, au rămas cu stomacul întors pe dos. Pe cei care votează după principiul ”e de-al nostru” nu se mai poate bizui nimeni niciodată. Ăştia sunt morţi de-a gata; ei sunt vii doar prin faptul că respiră, dar ceilalţi au această variantă la îndemână – ea se numeşte ”fapta, nu vorba”.
Lamentările sunt bune deoarece ele dovedesc aceea că ne-am trezit din aţipeală. Acum însă trebuie să ne aşezăm în poziţie bipedă, să creăm forţa socio-politică necesară contracarării politicianismului venal post-decembrist, după care prin metode administrative dure dar canonic-creştine, să trecem, cât mai repede posibil, la recâştigarea României de partea poporului. Nu în sensul comunist al acestei expresii, Doamne fereşte, ci, din contră, în sensul naţional-creştin. Demofilia a fost dintotdeauna apanajul doctrinei naţional-creştine, doctrină care îşi aşteaptă noii militanţi cu braţele deschise. Şi ei pot fi cu milioanele.
Precedentul există. Cândva, în perioada interbelică, şeful de atunci al naţionaliştilor îi număra pe aceştia: ”Am fost cinci; suntem un milion; vom fi toată ţara”. Şi atunci, ca şi acum, chibiţii strigau din răsputeri că cei ”cinci” sunt utopici, că nu vor reuşi nimic, că nimeni nu-i va sprijini, etc. De partea celor ”cinci” n-a fost însă utopia, ci dreptatea. În zece ani ei au devenit un milion.
Cum s-a reuşit aceasta? Simplu. Prin voinţa Domnului şi prin implicarea oamenilor. Fapta, nu vorba. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi şi bagă-n traistă. Ne-a dat minte, raţiune, judecată, de aici încolo depinde de noi cum le folosim (dacă le folosim!). Unul dintre cei mai mari luptători pentru apărarea credinţei şi naţionalităţii noastre, Ion Gavrilă Ogoranu, ne zicea că avem conducătorii politici pe care îi merităm. El spunea că oamenii imorali vor vota cu imoralii, pe când cei înţelepţi îşi vor alege conducători înţelepţi.
Avem iar pesimişti care cred că fenomenul acesta nu se mai poate petrece în România? Dacă da, aceştia ar trebui să ştie vorba care spune că sunt anumite lucruri despre care oamenii ştiu că sunt imposibil de realizat. Asta până când apar alţi oameni care nu ştiu acest fapt şi rezolvă lucrurile respective. Nimic nu este de nerealizat în lumea asta atâta timp cât îl ai de partea ta pe Făcătorul ei, al lumii. El este cel care ne-a învăţat zicându-ne: ”În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” – Ioan. 16. 33.
De acest tip de îndrăzneală consider eu că are nevoie POPORUL ROMÂN – să creadă nelimitat în Dumnezeul cel Întreit şi să-şi hotărască soarta prin implicare activă. Nepăcătoasă, dar activă. Ei bine, doctrina politică naţionalist-creştină îi oferă posibilitatea unei dezvoltări depline în acest sens. Trebuie doar să vrea. Doamne ajută. De Sorin ANDREI - Buciumul

Bataia de la Ruginoasa

$
0
0

Traditionala bataie de la Ruginoasa oprita anul acesta de jandarmi

autor: FrontPress31.12.2012
ruginoasaTradiţionala bătaie cu bâtele între cetele de mascaţi de la Ruginoasa, judeţul Iaşi, nu a mai avut loc în acest an, jandarmii împiedicându-i pe membrii celor două tabere să ajungă faţă în faţă şi să se lovească reciproc. Anul trecut la acest eveniment au participat circa 1.000 de oameni şi patru persoane au fost rănite, printre care un tânăr de 17 ani care a suferit un traumatism cranio-cerebral sever.
Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Bacău, Marius Ţăranu, a declarat, luni, pentru corespondentul Mediafax că tinerii din Ruginoasa au început să se adune încă de la ora 6.00, în trei zone din comună, după care au pornit spre centrul localităţii, cu intenţia de a se confrunta.
“S-au adunat în trei locaţii, Rediu, Dumbrăviţa şi Bugioaia, după care au plecat spre locul de întâlnire. Grupurile erau formate din câte 40 de tineri. Aceştia purtau căşti de protecţie pe cap şi erau înarmaţi cu bâte. În spatele lor erau cam 200 de civili de fiecare parte, oamenii urmând să asiste la bătaie. În momentul în care s-au apropiat unii de alţii, ne-am interpus între ei şi i-am avertizat că vor suporta rigorile legii dacă vor comite acte de violenţă”, a afirmat reprezentantul Jandarmeriei Bacău, unitate care a asigurat ordinea la manifestarea de la Ruginoasa.
Potrivit sursei citate, cetele de mascaţi nu s-au mai bătut ca în anii precedenţi, iar în jurul orei 9.30, membrii celor două grupări – Vălenii şi Delenii – s-au retras către case. “Oamenii au înţeles, nu au existat violenţe în acest an. Noi nu le interzicem tradiţia, însă nu permitem actele de violenţă. Una este tradiţia, altceva este bătaia. S-a dansat, s-a cântat, dar nu a fost nimeni lovit”, a precizat purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Bacău.
În ultima săptămână, reprezentanţi ai Prefecturii Iaşi, ai Jandarmeriei şi Poliţiei s-au întâlnit de câteva ori cu tinerii din Ruginoasa, informându-i că în acest an nu vor mai fi permise manifestări violente la tradiţionala bătaie din ultima zi a anului.
Bătaia care se desfăşoară în fiecare an în 31 decembrie la Ruginoasa, între “Deleni” şi “Văleni”, are ca scop stabilirea ierarhiei în comună pentru anul următor între tinerii din localitate. Potrivit tradiţiei, câştigătorii bătăliei au dreptul de a organiza balurile din sat, dar şi de a solicita întâlniri cu fetele nemăritate.
În fiecare an taberele celor din deal şi celor din vale, unele foarte numeroase, se înfruntă pentru supremaţia comunei. Zeci şi uneori sute de tineri mascaţi şi înarmaţi cu bâte participă la confruntarea tradiţională. Învingătorii au în anul următor dreptul să organizeze balurile şi să invite la aceste petreceri orice fete din comună doresc.
Obiceiul este unul foarte vechi, transmis din generaţie în generaţie, devenind popular doar prin 1967. De atunci, în fiecare an tot mai mulţi spectatori din împrejurimi vin să asiste la bătaia de la Ruginoasa.
În urmă cu cinci ani, confruntarea de la Ruginoasa a degenerat, mascaţii şi localnicii atacând forţele de ordine şi existând câţiva răniţi. În urma incidentelor din 31 decembrie 2007, au fost întocmite şase dosare penale iar 20 de persoane au fost amendate. În ultimii patru ani, bătaia mascaţilor de la Ruginoasa a avut loc fără a se înregistra incidente majore. Sursa: FrontPress.ro

Semne

$
0
0

Semne proaste anul are

autor: FrontPress31.12.2012
ciu ciu1.  Guvern nou – foame mare, reforma mica
Noul guvern nu a facut nimic in directia reformei. Nu doar ca nu a facut nimic, dar a dat cateva semnale chiar penibile. Umflarea posturilor si a structurii sunt un semn ca noua putere este tare infometata si cat mai multi vor ciolane ideal cat mai mari. Un articol extrem de deprimant deoarece contine cifre cutremuratoare cu privire la cate posturi, functii si “deconcentrate” si-au impartit noii veniti este publicat in ziarul Gandul.
Nu doar ca umflarea posturilor este intr-adevar un scuipat pe obrazul tutoror celor care si-au pus speranta ca vom scapa de hotii, lenesii, incompetenti, coruptii si inutilii din sectorul public, dar prima miscare denota si orientarea noilor veniti: catre ciolan. Ca orice om care incepe o treaba si noul guvern a aratat incotro priveste: nu spre reforme structurale, nu spre strategii de dezvoltare a unei infrastructure sau de atragere a investitorilor, nu de o reforma reala in sectorul public unde inca sunt ineficiente crase, nu de gasirea unei solutii sau macar prezentarea unor potentiale directii de atacare a unei probleme deosebit de imense: deficitul fondului de pensii. Prima lor grija dupa imparteala ciolanelor din guvern a fost impartirea ciolanelor din restul statului pe care tocmai au pus gheara.
Cu privire la reforma, noii guvernanti nu doar ca nu au nici o strategie si nu au aplicat nici o masura relevanta, tot ce a fost pana acum rezumandu-se la vorbe si promisiuni ca si cum campania electorala nu s-ar fi terminat. Cel mai evident semn al incapacitatii organizatorice a noii puteri este insasi haosul in impartirea ministerelor si greutatea cu care s-a ajuns la o formula finala desi era evident de mult cine va castiga si cu cat va castiga. Daca nu au fost in stare sa faca o strategie de organizare a guvernului avand la dispozitie timp berechet inainte de acest moment, cum vor fi in stare sa guverneze ei Romania in vremuri de intetire a crizei economice.
2. Economia cade lent dar sigur
Ca economia romaneasca este bolnava, o stim inca din 2008. Ce economie cat de cat asezata cade cu 7% dupa ce a crescut cu 7%? S-a schimbat ceva esential din 2008 in economia romaneasca? Sa luam pe rand problemele aparute inca din 2008 si care au continuat an de an:
- s-au taiat creditele; fara credite, nu poate sa existe economie;
- au crescut impozitele; desi afecteaza economia pe moment, principala problema cu cresterea impozitelor este ce te faci daca vecinii tai au impozite mai mici, dupa ce si-asa au infrastructura mai buna si salarii mai mici; unde se vor duce potentialii investitori si poate chiar firmele din tara ta?
- au fost inchise mii de firme; sa zicem ca asta nu e tocmai rau: selectie naturala; nu conteaza cate au fost inchise ci diferenta intre firme inchise si firme deschise; nu cred ca are rost sa dau cifre;
- au scazut drastic investitiile; dupa ce s-a furat tot ce s-a putut in tara asta, au mai ramas cativa munti de aur si terenurile agricole; investitii in economie care sa duca la locuri de munca si impozite platite la stat nici nu mai putem sa visam, atat de prost stam la investitii; instabilitatea politica a fost doar cireasa de pe tort in deturnarea eventualilor rataciti care s-ar fi gandit sa investeasca la noi;
Pe langa aceste probleme legate oarecum si de criza pornita in 2008, Romania a mostenit din trecutul indepartat unele probleme structurale care si-asa ne-ar fi dus in criza chiar daca nu exista 2008. Cateva dintre acestea sunt:
- birocratia si legislatia anti-investitii; nu are rost sa detaliem;
- companiile de stat si regiile autonome capusate; unele chiar de interes strategic nici nu pot si nici de-ar putea fi privatizate nu le va lua nimeni decat pe nimic deoarece au fost mentinute sa mearga pe minus (adica au fost supte) pana au fost bagate sub apa; iata doar un exemplu: CFR Marfa este o gaura neagra;
- lipsa unei infrastructuri rutiere si energetice; la cat de firava este economia romaneasca, reteaua de drumuri este deja supraincarcata si o dezvoltare economica durabila nu se poate face cand ai costuri mari; politicienii romani inca nu sunt capabili sa inteleaga ca atunci cand drumurile sunt supra-incarcate, firmele pierd bani ceea ce se reflecta in profituri, in taxe, in locuri de munca si in competitivitate; in domeniul energetic se fura probabil cel mai mult; bagarea in faliment a Hidroelectricii nu a fost decat o metoda de a schimba baietii destepti; pana nu se va vedea in pretul platit la factura diferenta, orice se face in acest domeniu nu este decat lupta pentru ciolan; pe langa asta, nu putem sa dezvoltam economia romaneasca platind energie la preturi europene, nu avem cum, oricat de mult ar creste tehnologizarea si productivitatea; in economie si momentumul conteaza, dezvoltarea, acumularea, dobandirea unei mentalitati pro-eficienta nu se face dintr-odata pusi in fata unui pret la energie similar celor din vest;
S-a schimbat ceva esential in bine in economia romaneasca intre timp? Desi neesentiale, ar fi cateva lucruri de mentionat:
- s-au micsorat salariile, deci au scazut costurile; pe langa faptul ca a provocat un exod in masa in afara, beneficiul parelnic al reducerii salariilor este cu doua taisuri caci loveste si in consumul intern si prin urmare in cerere, deci tot in economie se rasfrange efectul; beneficiaza insa exportatorii;
- prin devalorizare a crescut exportul; au castigat insa cativa: cei 2-3 producatori mai mari si exportatorii de resurse care insa platesc redevente minore si exploateaza bogatiile comune exclusiv in avantajul lor;
- agricultura creste, caci este singurul sector in care strainii au investit imens tocmai pentru ca noi nu suntem in stare sa fructificam bogatia imensa pe care o constituie solul si clima din Romania; din pacate, nu beneficiază prea multi de cresterea din agricultura; locurile de munca sunt putine caci acum exista utilaje performante; taxe si impozite mai slabut, caci scheme de evaziune sunt multe si statul nu e capabil sa le combata;
3. Problemele societale
Dezechilibrele economiei romanesti si criza mondiala au afectat evident mai multe categorii. Principala categorie au fost profesionistii, oamenii de valoare care s-au saturat sa munceasca pe nimic, sa plateasca impozite si taxe si sa fie condusi de niste imbecili. Emigrarea este supapa prin care mare parte din profesionistii – care cine stie cum mai cresc pe-aici in pofida unui sistem deficitar de educatie si a unui atac permanent asupra valorii – se scurg in afara. Procesul este atat de bine pus la punct, atat de uns si de fluent incat nu am exagera daca am spune ca este unul predeterminat. Daca am fi rautaciosi, am putea spune ca Romania este antrenata ca o tara de export de forta de munca: doctori pentru Germania, agricultori pentru Spania, ingineri si ingrijitoare pentru Italia, cercetatori pentru Elvetia si Suedia, IT pentru toata Europa de Vest si America etc.
De aici s-a ajuns ca sistemul educational sa fie atractor pentru non-valoare si ca sistemul medical sa functioneze la limita subzistentei prin exdodul medicilor si asistentilor. Poporul roman este atacat asadar prin doua directii:
- educational– distrugerea unei sanse de mai bine, tinerea sub control prin promovarea non-valorii si eradicarea potentialului de dezvoltare prin educatie;
- medical– anihilarea celor slabi si „inutili” sub stindardul austeritatii si al lipsei de bani;
Unul dintre factorii care au dus la disolutia societatii a fost si pervertirea justitiei (nu ca ar fi fost vreodata justitia prea performanta in Romania). Supusa permanent politicului si manipulata evident dupa cum este schimbata clasa politica, justitia a esuat in impartirea dreptatii si stabilirea unui climat de incredere si egalitate de sanse. Daca in anii anteriori se gaseau scuze (tranzitie, sistem ticalosit, aliniere la normele UE), chiar dupa atatia ani de cand suntem integrati nu cred ca este intamplator ca avem un sistem judiciar atat de impotent macar in pedepsirea cel putin a catorva hoti si corupti.
Degradarea mass-mediei este o alta boala cronica care a lovit Romania mai ales in 2012. Nu ma refer aici doar la manipulare si lipsa de profesionalism. Mass-media romaneasca a involuat insa intr-un ritm accelerat si este greu de spus daca starea de tensiune, deziluzie si pesimism este provocata de mass-media sau mass-media degenerata este o consecinta a saraciei avansate care naste astfel de monstri. Lovita puternic de criza, mass-media a functionat din 2008 doar ca instrument de propaganda. Nici un trust media din cele existente nu a trait si nu traieste doar din publicitate si evident are o misiune clar stabilita si o orientare explicita. Nu s-a mai obosit nici o televiziune si nici un ziar sa mentina echidistanta iar razboiul intre haitele de politicieni s-a transferat in media cu toate mizeriile specifice unui razboi. Dar nu doar pe plan politic a decazut mass-media. Setea de audienta si stresul financiar a facut ca ratingul sa dicteze in masura de 100% si prin urmare gloata a biruit: trivialitatea, infantilismul, imoralitatea, decadenta si senzationalul sunt principalele ingrediente care formeaza melanjul oricarei productii mediatice. Fara acestea, ghilotina audientei taie orice tentativa de a iesi din cadru.
4. False iluzii europeniste
Daca Europei i-ar pasa de Romania, toti banii destinatii fondurilor europene ar fi folositi pentru subventionarea costului energiei electrice pentru firmele romanesti. In loc sa fie consumati miliarde de euro pe proiecte aiuristice, inutile, total ineficiente si evident directioante catre clientela politica, daca Europei i-ar pasa, ar directiona aceste fonduri acolo unde chiar ar ajuta economia romaneasca sa se stabileasca cat de cat pe fundamente solide. Toate celelalte ar urma ulterior ca consecinta a dezvoltarii economice. In rest, in privinta principiilor democratice, am vazut cum stam la UE …
5. Concluzii
Ne aflam la trecerea dintre ani intr-un moment de relativa pace ca consecinta a terminarii scandalului politic si aruncarii in plan aspirational a unor promisiuni fantasmagorice a noilor guvernanti care au in vedere mai ales pe cei saraci. Ganditi-va la milioanele de pensionari care se bucura acum ca le vor fi marite pensiile si la milioanele de angajati care acum primesc salariu minim si li s-a promis aproape dublarea acestuia in urmatorii ani. Atatea sperante desarte si atatea iluzii care vor fi anihilate violent inca dupa primele mariri de preturi care vor urma dupa 1 Ianuarie. Si acestea nici macar nu sunt legate de inrautarirea situatiei economiei mondiale inca tinuta ostatica bancilor zombie falimentare care blocheaza reasezarea dezvoltarii pe fundamente sanatoase. De asemenea, chiar daca in 2013 nu va porni nici un razboi care sa explodeze pretul petrolului si sa dea jos cu cererea externa care mai ne tine cat de cat pe linia de plutire, avem totusi o mare problema: DATORIA.
Datoria nationala, inflatia, costul creditatrii, scadenta la FMI, deficitul bugetar, balanta de plati, insolventa bancilor, riscul de tara, razboaiele valutare – tot atatea fantome ale trecutului recent de care pentru moment am cam uitat dar care se vor transforma in curand in probleme tangibile si spinoase cu care vom fi nevoiti vrem-nu vrem sa ne luptam in viitorul an.
Nu putem predinte actualei puteri sa ne scoata din criza, asa cum nu putem predinte unui retardat sa rezolve o ecuatie de gradul doi. Romania va reusi insa sa se elibereze atunci cand daca macar nu va avea politicieni mai priceputi, va avea politicieni care nu fac nimic diferit de cei dinaintea lor. Nu credeam ca noua putere sa apuce atat de repede sa dea drumul la dezmat in toate privintele, dupa suferintele si taierile inumane suferite de poporul roman in anii anteriori. E adevarat ca taierile au fost nechibzuite, prost luate si ca amplitudine si ca temporizare si ca lipsa de alternative si ca lipsa oricaror alte masuri. Din respect insa pentru aceste suferinte, puteau USL-istii macar sa mai astepte cu rosul ciolanelor si sa arate mai intai ca produc ceva. Prin actiunile lor insa nu dovedesc decat ca sunt inca o haita de talhari care ne jupoaie la dumul mare.
Poate nu intamplator in ultimele zile am sesizat mai multe semnale in media in directia monarhiei. Se discuta despre rege, cum era pe vremea monarhiei, cat de mult a suferit regele Mihai, etc, etc. Nu m-ar mira ca acestea sa nu fie doar semnale aleatoare sau refulari ale pesimismului actual prin rumegarea de iluzii ci chiar pregatirea terenului (sau lucrarea la un plan B) pentru ce va urma in cazul  destramarii totale a societatii romanesti in anul care vine.
La multi ani! Din pacate multi ani vor fi in criza din ce ince mai profunda … De Gigel Chiazna

ATAC

$
0
0

Atacul impotriva ortodoxiei (FOTO)

autor: FrontPress31.12.2012
0Povestea calendarului înfaţişînd tineri costumaţi în preoţi ortodocşi şi destinat pieţei consumatoare de producţii specializate mult plăcute domnilor homosexuali şi doamnelor lesbiene nu ar avea nimic excepţional dacă o punem în contextul creaţiilor de gen din întreaga lume.
Adevărat, costumaţie de preoţi ortodocşi până acum nu erau în miile sau zecile de mii de producţii în categoria “sex clasic” sau din grupa “sado-maso” sau pedofilie sau zoofilie, unde actorii sunt costumaţi în preoţi sau călugări şi călugăriţe ale Bisericii romano-catolice, în cazul doamnelor cu o preferinţă pentru benedictine şi în cazul domnilor, preoţi în confesional.
Acesta ar fi un prim palier de analiză. Dar mai urmează şi altul, cu implicaţii mult mai serioase.
E vorba despre un atac cu rădăcini adânci în istorie, împotriva valorilor de identificare ale spaţiului creştinătăţii ortodoxe care să destabilizeze continuu o arie geografică aflată în zona de contact a două imperii şi, în consecinţă, cea mai fragilă şi cea mai instabilă.
Aşa să fie? Posibil, deoarece apariţia unui singur calendar cu preoţi homosexuali din Estul Europei face cam tot atâta vâlvă ăn presa occidentală cât miile de rapoarte devastatoare asupra unor decenii sau secole de inimaginabile abuzuri sexuale făcute de preoţii pedofili ai Bisericilor occidentale de toate orietările dar, în primul rând, ai celei Catolice.
1De ce noi? Pentru că suntem slabi, fără ştiinţa comunicării, obişnuiţi s-o încasăm fără să răspundem cu argumente şi nu cu jelanii sau insulte grobiane, gata mereu să adăpostim experimente fără să vedem mişcările următoare şi, imediat apoi, ţap ispăşitor ideal pentru oricine şi în orice moment. De aceea şi evenimente din acestea se produc în ceea ce, tradiţional, analiştii străini consideră a fi “spaţiul mort” în societatea şi politica românească, cel care începe cu o săptămînă înainte de Crăciun şi o duce tot într-un chef până la mijloc de ianuarie. Atunci capacitatea de reacţie este cvasi-nulă, mass media este supra-saturată numai de ştiri despre “spiritul Sărbătorilor”, adică ore şi ore despre cum se prepară bucatele, cum şi cât s-a mâncat şi apoi despre consecinţele medicale a toate acestea. Exact momentul pe care profesioniştii în domeniu îl identifică drept ideal pentru difuzarea unei ştiri senzaţionale dar tot pe profilul religios, doar inversând datele problemei, fiind siguri că toată lumea va cădea în plasă şi va face dintr-un non-eveniment o bombă.
Ce ar putea fi în spatele a toate acestea? S-ar putea să fie o primă etapă a unui scenariu tip multi-platformă, clasic în operaţiunile de dezinformare şi intoxicare. Căci trebuie pusă acum întrebarea: cui foloseşte o campanie de denigrare a valorilor morale ale unei societăţi în care, spre deosebire de Occident, Biserica este cotată drept unul dintre polii majori de încredere?
2În primul rând, minimizării puterii de joc, în spaţiul european, a ceea ce reprizintă arcul ortodox. Grecia, Bulgaria şi România, adaugând Serbia…În al doilea rând, în etapa următoare, demonstraţia că valorile morale ale acestui spaţiu sunt şi ele în cădere liberă, violenţa, pornografia, drogurile, constituind şi aici, ca şi în Occident, părţi constitutive ale noii realităţi post- Cortina de Fier.
E vorba despre ţări sărace, cu probleme, cu din ce în ce mai multe probleme, foarte bune să le acopere pe ale noastre, să deflecteze atenţia şi să justifice intrarea în nivelul trei.
Scriam zilele trecute despre o posibilă nouă Cortină de Fier înlăuntrul Europei Unite, construită din alt material şi bazată pe cu totul alte alte argumentaţii decât Zidul Berlinului. România se află din nou confruntată cu problemele spaţiului şi relaţiilor dintre imperii şi poate redeveni uşa prin care se deschide calea unei defăimări a valorilor acestui Est european, din ce în ce mai tare prezentat ca ţara de origine a tuturor relelor care se aciuiază în ţările Occidentului.
Atenţie, este foarte posibil, în această logică, să vedem şi alte tipuri de calendare sau producţii video, cu stampila Estului european pe ele, tranzitate sau împachetate în România, aici unde, din nefericire, nimeni nu vrea să se uite că alţii ne îngropaă în mizerie cu acceptul nostru…cu toate că toate astea ţin, fără îndoială, de ceea ce ar trebui să se numească atentate la siguranţa naţională. De Cristian Unteanu – Adevarul
3456


Crestin decapitat si aruncat la caini

$
0
0

Alternativa “democrata” pentru Siria: Crestin DECAPITAT si aruncat la caini

autor: FrontPress01.01.2013
0Rebelii islamişti care activează în Siria şi care sunt susţinuţi activ de Occident, Turcia şi unele state arabe din regiune au comis noi crime împotriva umanităţii. Cele mai recente victime au fost înregistrate în rândul micii comunităţi creştine din ţară. Conform spuselor unei călugăriţe, citate de cotidianul britanic Daily Mail, insurgenţii au răpit un bărbat creştin şi l-au decapitat, trupul fiindu-i apoi aruncat la câini pentru a-l devora.
Victima este Andrei Arbashe, un taximetrist de 38 de ani. Acesta a fost răpit după ce fratele lui a fost auzit plângându-se că rebelii islamişti, mulţi dintre ei cetăţeni străini, se comportă ca nişte adevăraţi bandiţi. Corpul decapitat a fost găsit la marginea unui drum, mâncat de câini. A lăsat în urma sa o soţie însărcinată.
Călugăriţa carmelită Agnes-Mariam de la Croix a ţinut să mai arate cu degetul spre Occidentul care închide ochii intenţionat la crimele pe care le comit rebelii care lutpă împotriva regimului naţionalist-secular condus de preşedintele Bashar al Assad. Aceasta i-a acuzat pe teroriştii islamişti că se dedau la asasinate, răpiri, violuri şi tâlhării în zonele ocupate.
Tot mai multe mărturii despre atrocităţile comise de aşa-zisa Armată Liberă Siriană au ieşit la iveală în ultimele luni. “Lumea liberă şi democrată a ajuns să sprijine extremiştii”, susţine sora Agnes-Mariam, refugiată în Liban. “Rebelii vor să impună Sharia şi să transforme Siria într-un stat islamic”, a continuat aceasta.
Călugăriţa, în vârstă de 60 de ani, a mai povestit cum creştinii sunt comunitatea cea mai persecutată. Aceasta a relatat despre atacul rebelilor asupra oraşului nordic Ras Al-Ayn, situat la graniţa cu Turcia, petrecut în urmă cu câteva săptămâni. Ca urmare ocupării localităţii, “peste 200 de familii creştine au fost gonite în toiul nopţii din casele lor”. “Oamenii sunt speriaţi. Peste tot activează echipe ale morţii care răpesc şi terorizează civilii în scopul obţinerii de recompense”, a continuat Agnes-Mariam.
n00108441-bPrintre ţările care susţin logistic, politic, financiar şi chiar militar insurgenţa islamistă din Siria se numără SUA, Turcia, Arabia Saudită şi Qatarul. Pe de altă parte, regimul politic de la Damasc este sprijinit de Rusia, China şi Iran. Aproximativ 44.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma violenţelor care au început în luna martie a anului 2011.
Siria era până nu de mult un exemplu al coexistenţei paşnice a diferitelor religii, într-un stat cu o populaţie majoritar musulmană. În această ţară trăiesc circa 300.000 de melkiţi catolici şi peste 800.000 de credincioşi ortodocşi, cea mai mare parte a lor aparţinând de Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit. Aceste două confesiuni, precum şi alte Biserici mai mici, reprezintă minoritatea creştină dintr-o ţară în care 87 de procente din totalul populaţiei de 19 milioane de oameni aparţin religiei musulmane. Sursa: FrontPress.ro

Avion de vanatoare

$
0
0

China: Avion de vanatoare de generatia a sasea

autor: FrontPress01.01.2013
chinaÎn ultimul timp există tot mai multe dovezi că specialiştii chinezi, singurii din lume, dezvoltă în paralel două programe de proiectare a avioanelor de vânătoare de generaţia a cincea şi proiectul unui avion de a şasea generaţie.
Anterior, existenţa acestor proiecte a fost obiectul unor zvonuri. Recent, presa chineză a confirmat existenţa lor. Este posibil ca lucrările legate de dezvoltarea avioanelor de vânătoare de a şasea generaţie să demareze în următorul deceniu.
Atenţia analiştilor a fost atrasă de articolul publicat de „Ziarul Industrial Chinez” care relatează despre implementarea sistemelor moderne de proiectare automatizată de către corporaţia pentru construcţii de avioane de la Shenyang şi în care se afirmă că în China a fost dată în exploatare platforma pentru proiectarea automatizată a avioanelor de a şasea generaţie.
În cazul avioanelor de a cincea generaţie în mediul profesionist sunt elaborate anumite criterii, precum tehnologiile stealth, super-manevrabilitatea şi viteza supersonică, în cazul avioanelor de generaţia a şasea nu există criterii unice.
Statele Unite şi Franţa proiectează conceptual asemenea complexe. Printre altele, anul trecut compania Lockheed Martin a prezentat imaginea unui asemenea avion de perspectivă. Se presupune că el poate fi fără pilot şi echipat cu noi tipuri de arme, printre care puşti electromagnetice sau lasere, de asemenea, poate avea o viteză mai mare şi distanţe de zbor mai mari decât avioanele de generaţia a cincea.
Cu toate acestea, chiar şi în Statele Unite procesul de proiectare a avioanelor de generaţia a şasea se află în stadiu incipient. Forţele Aeriene Militare americane şi Flota Militară Navală a SUA desfăşoară o activitate în acest domeniu. Se presupune că avioanele de generaţia a şasea vor apărea nu mai devreme de 2030 sau chiar 2040.
Se cunosc şi mai puţine amănunte despre cerinţele militarilor chinezi faţă de avioanele de generaţia a şasea decât despre proiecte similare occidentale.
Programul de elaborare a avioanelor de vânătoare de generaţia a şasea confirmă încă o dată faptul că într-o perspectivă pe termen lung China se vede ca o superputere la acelaşi nivel cu Statele Unite şi chiar le depăşeşte.
Probabil că lucrările legate de proiectarea avioanelor de vânătoare de generaţia a şasea vor începe abia în următorul deceniu. În cadrul acestei competiţii succesul Chinei va depinde, în principal, de rezultatele politicii de susţinere a ştiinţei fundamentale şi reformarea universităţilor, de asemenea, de starea ramurilor industriale de bază, printre care metalurgia, producţia de materiale compozite pentru aviaţie, industria electronică şi aşa mai departe. De Vasili Kaşin - Vocea Rusiei

Mihai Coada

$
0
0

Mihai Coada aka “Nelu Curca”, de “La bloc” spre Altar

autor: FrontPress02.01.2013
calugarActorul Mihai Coadă s-a născut în Ploieşti la data de 17 iunie 1952. În 1983 a intrat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorului Grigore Gonţa. A studiat teatrul cu acesta, cu Octavian Cotescu şi cu Mircea Albulescu. Din 1985 este actor al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti. Probabil că cei mai mulţi îl cunosc însă din serialul „La bloc”, difuzat de ProTV, în care a interpretat rolul „Nelu Curcă”. Mihai Coadă are însă şi o faţă nevăzută: lucrează neîncetat la legătura sa cu Dumnezeu.
Desigur, cea mai proaspătă amintire a tuturor este rolul pe care l-aţi jucat în „La bloc”, respectiv „Nelu Curcă”. Aşa cum vă cunosc, Nelu Curcă este foarte diferit de dumneavoastră ca stare interioară, ca viaţă, ca stil de viaţă, aşa că o să încep abrupt: cum aţi ajuns în acest serial?
Frate Andrei… pot să îţi zic aşa, nu?
Sigur că da.
Pot să mă adresez şi cu „domnule”, dar Unul este Domnul…
Nu, nu, e bine „frate Andrei”!
Uite cum a fost. În 2002 repetam la Teatrul Toma Caragiu „O noapte furtunoasă”. Eram pe ultima sută de metri. Mai aveam vreo 4 repetiţii generale şi trebuia să scoatem premiera. Înainte de aceste repetiţii am primit un telefon acasă de la un regizor de la ProTV, care m-a invitat să dau nişte probe pentru un serial. Iniţial l-am refuzat, pentru că îmi cerea să vin peste două zile în Bucureşti şi mie nu îmi plac lucrurile făcute aşa, una peste alta. Când mă concentrez să fac un rol, îl duc până la capăt şi după aceea încep un alt lucru. Mai mult decât atât, în ziua de vineri seara, când mă chema, trebuia să fiu în plină repetiţie generală. Regizorul însă a insistat. Ulterior am aflat că dăduse foarte multe probe, cu foarte mulţi actori. L-am sunat şi i-am zis: „Îmi pare rău, uite acum merg la teatru, am repetiţii, te rog să mă ierţi, dar nu pot să vin!”. „Domnule, mai gândeşte-te, te rog! Te aştept vineri la ora 19”. Seara dinainte m-a mai sunat o dată: „Spune-mi sincer, de ce nu vrei să vii?”. I-am spus: „Eu nu cred în asta. Nu cred că eu, un actor de provincie, pot să încep un proiect de genul ăsta, de anvergura asta”. „Dom’le, te-aştept neapărat! Vino să dai probă!”. După insistenţa lui de joi seara, am căzut la rugăciune şi am zis: „Doamne, dar dacă este mâna Ta şi Tu vrei să fac asta?”. Şi mi-am zis: „Prea insistă omul ăsta! Ia să mă duc totuşi să dau proba respectivă…”. A doua zi, îmi era extrem de greu să-i spun directorului că nu mai vin la repetiţie, aşa că i-am rugat pe colegi să scurtăm pauza de prânz între cele două repetiţii, să pot participa şi la repetiţii, să merg şi la Bucureşti. Am dat proba şi la o săptămână am primit telefon: „Te-a văzut Sârbu (Adrian Sârbu – n. n.) 10 secunde. Atât a stat şi a zis: Asta e! Daţi-i drumu’! Şi asta a fost. Deci m-am lăsat pe mâna lui Dumnezeu.
la blocRevin la întrebarea iniţială. Cum v-aţi împăcat cu rolul acesta?
Eu le-am spus de la început: „Dragii mei, eu sunt creştin, nu prea îmi vine să spun orice glumă, nu pot să drăcui (acolo era şi aşa ceva în scenariu), nu pot să spun cuvinte deocheate. Şi mi s-a spus: „Uite cum e treaba: ce nu-ţi place, nu faci!”. Aşa a fost învoiala de la început. Pe parcursul serialului eu mi-am mai spus punctul de vedere în câteva ocazii.
Bănuiesc că totuşi au fost şi ispite, momente mai grele…
Cel mai greu moment a fost după ce mare parte din echipă a plecat brusc la Kanal D. Au profitat de faptul că li se terminaseră contractele şi au plecat cei doi regizori, Dragoş Moştenescu, Emil Mitrache şi Tudorel Filimon. Ce a urmat nu a mai fost acelaşi lucru. Au venit alţi scenarişti şi alţi actori. Între ei bagă două personaje de homosexuali. Am căzut la rugăciune: „Doamne învaţă-mă ce să spun! În condiţiile astea nu pot să lucrez”. Şi m-a luminat Dumnezeu, iar când directorul executiv m-a întrebat ce mai fac, i-am răspuns: „Nu bine!”. ”Dar de ce? Ce s-a întâmplat?”, m-a întrebat. „Cine a băgat personajele astea în serial? Serialul nostru putea fi vazut şi de copii de 4 ani, şi de oameni de 80 de ani. Asta nu ajută nimănui. Pe cine interesează problemele homosexualilor, decât pe ei înşişi? Aţi văzut ce a ieşit cu parada gay din Bucureşti? S-a organizat o contra-manifestaţie, altercaţii… Suntem popor creştin! Vreţi să scadă audienţa sau să vă crească?”. „Ai dreptate! Îi scoatem!”. Deci contează şi punctul de vedere al actorului. Să nu accepte orice.
Dar poate totdeauna actorul să îşi impună punctul de vedere?
Cred că poate. Refuzând. Dar să fie capabil să suporte orice consecinţă. Cunosc o actriţă de la Teatrul Naţional care a fost silită să facă ceva împotriva voinţei sale. Era creştină şi a zis: „Nu!”. „Dacă nu faci, pleci!”. „Plec!”. Şi a fost dată afară. A avut mare putere de mărturisire…
Sunteţi nelipsit de la Sfânta Liturghie duminica şi în sărbători, şi am observat că de obicei mergeţi la slujbă la o anumită mânăstire. Vă simţiţi mai bine la mânăstire decât la bisericile din oraş?
Să mă întorc în timp. În 1997 vroiam să îmi las meseria. Dar nici chemare categorică spre călugărie nu aveam. Aveam aşa, o iubire faţă de viaţa monahală, dar nu eram hotărât. Într-un pelerinaj la Sâmbăta de Sus, mi-am zis: „Vreau să îl cunosc pe părintele Teofil!”. Am căutat chilia părintelui, am bătut la uşă şi părintele m-a primit. Când i-am luat mâna şi i-am sărutat-o, el a zis: „Ce mâini fine ai! Ce eşti?”. „Actor”. „Unde?” „La Ploieşti”. ”La Toma Caragiu, acolo?”. „Da, părinte”. „Şi ce s-a întâmplat?”. „Părinte, vreau să-mi las meseria…”. „Da’ de ce?”. „Păi… joc şi comedii…”. „Ce comedii? O scrisoare pierdută?”. Zic: „Şi mai deocheate!”. „Mda… Dar conştiinţa ta ce-ţi spune?”. „S-o las!”. „Atunci las-o!”. „Un singur lucru mă opreşte. Eu joc cam în toate spectacolele şi am roluri principale. Dacă aş pleca brusc din teatru, aş paraliza activitatea teatrului. Parcă nu aş face asta colegilor şi nici directorului”. „Atunci singura soluţie este să mai refuzi din roluri. Să nu mai joci orice”. I-am mulţumit pentru cuvânt şi am plecat.
Peste puţin timp am fost pe la Densuş şi l-am cunoscut pe părintele Daniil, ucenic al părintelui Arsenie Boca din burta mamei. Părintele Arsenie i-a spus mamei când era însărcinată: „Femeie, pe-ăsta să mi-l dai mie!”. Este actualul episcop de Vârşeţ. Şi el mi-a întărit acest cuvânt. Nu îi spusesem de discuţia cu părintele Teofil, dar la plecare (eram numai eu cu soţia) mi-a zis: „Domnu’ actor, de aici încolo să joci numai roluri pozitive!”.
Dar revenind la „La bloc”, după plecarea echipei iniţiale, în cea de-a doua parte a serialului, văzând că nu se mai scriu lucrurile frumoase care se scriau înainte, am avut o rugăciune, rugăciunea de la sfârşitul catismei a 15-a: „Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu eşti ajutorul meu şi în mânile Tale sunt; ajută-mi şi nu mă lăsa să-Ţi greşesc, că sunt rătăcit!…”. Spre finalul acestui serial eu m-am simţit un pic rătăcit. „Nu mă lăsa să umblu dupa voia trupului meu şi nu mă trece cu vederea, că sunt bolnav. Doamne, Tu cunoşti ce-mi este de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele. Nu mă părasi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit! Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Vindecă-mi sufletul, că am greşit Ţie. Mântuieşte-mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toţi cei ce au necaz pe mine. Altă scăpare n-am, Doamne, fără numai pe Tine. Să se ruşineze dar, toţi cei ce se scoală asupra mea şi cei ce caută sufletul meu ca să-l piardă!…”. Şi Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea şi serialul s-a întrerupt.
Totuşi nu mi-aţi răspuns la întrebare: cum aţi ajuns să participaţi la slujbele de la mânăstire?
În 2003, după primul sezon din serialul „La bloc”, părintele meu duhovnic, preot de mir din Ploieşti, mi-a spus că nu mă mai poate împărtăşi, pentru că nu mai sunt cu Hristos. A fost o mare lovitură pentru mine. Nu puteam să întrerup contractul, pentru că trebuia să plătesc de 5 ori suma, dar părintele mi-a dat binecuvântare să mă duc la alt duhovnic: „Îţi dau binecuvântare să mergi la un duhovnic mai puternic decât mine, să-ţi spună ce să faci”. Şi aşa am ajuns la mânăstire şi să mă spovedesc la un ieromonah. Am stat cam un an de zile neîmpărtăşit…
Când aţi început să veniţi la slujbe la mânăstire, a fost o bucurie şi pentru oamenii din sat, pentru copiii care vin la slujbă…
Mă simţeam foarte jenat. Mă gândeam: „Ei văd un om pe ecran şi un altul aici, în biserică”; şi într-o zi am întrebat o doamnă care îmi dădea bună-ziua mereu: „Doamnă, dumneavoastră mă vedeţi într-un serial şi mă vedeţi şi aici. Ce părere aveţi?”. „Aia e meseria matale, faci ce trebuie acolo, aici este altceva”. Dar eu aveam altă experienţă: m-am dus la Mânăstirea Cernica, tot în timpul serialului, şi doamna de la pangar m-a recunoscut imediat şi m-a întrebat: „Cum se împacă credinţa cu comedia?”. Mi-a venit să intru în pământ. „Greu, doamnă, greu… Din toată inima vă spun, greu!”. În orice caz, meseria asta e, totuşi, un impediment. Acolo, în biserică, eşti tu, fără nici o dedublare. Şi dacă exerciţiul ăsta al dedublării îl ai prin meserie, atunci când eşti cu tine şi cu Dumnezeu la Sfânta Liturghie, simţi că îţi vine să dedublezi… Din exerciţiul acela pe care îl ai ca actor… E o luptă obositoare… Şi la teatru e o altă luptă…
E o luptă să fiţi altul… În fiecare rol, altul…
Da… Şi cum? Energetic, cu nervi, cu sânge, cu patimi. Eu lupt împotriva patimilor în biserică şi acolo… Jucăm în faţa oamenilor secolului 21. Ei nu mai cred orice. Trebuie să crezi tu cu adevărat pentru ca publicul să creadă. Şi ne întoarcem la părintele Daniil: „Să joci numai roluri pozitive!”. Pentru că toate stările astea… Eşti într-o piesă cu un text care nu face bine publicului, cu porcărioare, cu alte teme… Şi ca să fac o paranteză, eu cred că există şi o cabală împotriva culturii. Adică se pun multe spectacole împotriva poporului acestuia, ca să îşi uite problemele de istorie, să-şi uite rădăcinile, să uite cine este. Şi atunci, dacă într-un spectacol negativ tu mai joci şi un rol negativ, toate aceste lucruri negative se duc în tine… E o luptă foarte mare în meseria aceasta.
Nu v-am întrebat: aţi fost dintotdeauna aproape de Dumnezeu, sau a fost un anumit lucru care v-a apropiat de Dumnezeu şi Biserică?
Eu m-am întors la Dumnezeu dintr-un păcat foarte greu. În 1994 am făcut un păcat şi am simţit că este un păcat greu. Am mers la o biserică din oraş, m-am spovedit şi preotul m-a dezlegat şi m-a împărtăşit a doua zi. Am simţit că nu era în regulă şi am căutat alt duhovnic. Am auzit un preot într-o zi, la slujbă, predicând: „Să nu faceţi spovedanie formală!”. Şi mi-am zis: „Acesta e duhovnicul meu!”. M-am mărturisit şi mi-a spus că ar trebui să duc un canon mai mulţi ani: „Mergem înainte cu spovedania, cu postul, cu rugăciunea, şi mai vedem…”.
Dar nu a fost o trecere prea bruscă? Înţeleg că înainte nu vă spovedeaţi. Nu a fost o povară prea grea?
Nu a fost o povară prea grea. Din contră. M-am liniştit, m-am curăţit. Înainte totuşi de treaba asta, mi-aduc aminte de un vis. Şi cred că a fost de la Dumnezeu, pentru că în el apărea Crucea. Se făcea că a venit cineva lângă mine şi m-a dus în cosmos cu o viteză uriaşă. Instantaneu m-am aflat în cosmos, în faţa unei cruci luminoase, aşezată cumva orizontal, dar departe. Percepeam distanţa, spaţiul până acolo. Şi eu am întrebat pe cel care mă dusese: „Doamne, ce o fi dincolo?”. Şi în clipa aceea m-am trezit. Visul acesta, dintr-o dată, m-a cutremurat. Şi Crucea, crucea aceea nu pot s-o uit… Asta s-a întâmplat după păcat, dar înainte de spovedanie. Ca să mă cutremure şi mă scoată din murdăria vieţii în care eram, Dumnezeu mi-a dat acest vis şi, prin Cruce, m-a trezit. Cred că asta a fost lecţia pe care a găsit de cuviinţă Dumnezeu să mi-o dea, pentru că are câte o lecţie pentru fiecare, ca să îl trezească. La unul o boală, la altul o pagubă, la altul alt necaz, ca să ne trezească conştiinţa.
Acum, la pensie, cum priviţi această meserie? Ce aţi spune unui tânăr care vrea să devină actor?
În meseria asta risipeşti foarte mult. Risipeşti duhovniceşte. Şi nu atât prin dedublare, cît prin însăşi viaţa care este în teatru… Vorbe deşarte, mândrii, orgolii… aici toate sunt exacerbate. Nu acuz pe nimeni. Mă rog pentru toţi colegii mei. Probabil că şi stress-ul acestei meserii te împinge spre păcat. Consider că mi-a îngăduit Dumnezeu să fac meseria asta. Vă mărturisesc însă că au venit mulţi la mine ca să îi pregătesc pentru teatru, dar n-am vrut să mă fac părtaş şi le-am spus: „Nu pregătesc pe nimeni pentru teatru!”. Şi nici astăzi nu sfătuiesc pe nici un tânăr să dea la teatru. A consemnat Silviu-Andrei Vladareanu – Lumea Credintei
 

Regrete ?

$
0
0

Tot mai putini rusi regreta destramarea Uniunii Sovietice

autor: FrontPress02.01.2013

URSSCirca 56 la sută dintre ruşi regretă dizolvarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), conform unui sondaj de opinie publicat cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la formarea gigantului comunist, care a înglobat abuziv şi teritoriile estice ale României Mari. Cu toate acestea, proporţia nostalgicilor este cu aproape 10 procente mai mică comparativ cu situaţia existentă în urmă cu 10 ani.
Conform sondajului realizat de Centrul de Sondare a Opiniei Publice (VCIOM), o treime dintre ruşi nu regretă deloc prăbuşirea Uniunii Sovietice în urmă cu 21 de ani, adică cu 6 procente mai mulţi decât în 2002.
Majoritatea nostalgicilor după perioada comunistă au peste 45 de ani, nu au studii superioare, nu sunt utilizatori de internet şi locuiesc în marile oraşe. Tinerii şi persoanele care au terminat o facultate preferă viaţa din Rusia actuală.
Două treimi din cei chestionaţi consideră că URSS a contribuit la dezvoltarea economică şi culturală a naţiunilor componente ale Uniunii. Alte 20 de procente consideră contrariul.
Statul care a înglobat odinioară 15 republici a dispărut de pe harta lumii în decembrie 1991, după ce liderii politici ai Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei au semnat documentul care a pus capăt imperiului sovietic.
La mai bine de două decenii de la acest eveniment istoric, peste jumătate dintre ruşi sunt convinşi că prăbuşirea URSS putea fi prevenită. Alte 35 de procente sunt convinşi că a fost un eveniment inevitabil.
În data de 8 decembrie 1991, liderii Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei au semnat tratatul de constituire a Comunităţii Statelor Independente, document care a pecetluit soarta imperiului roşu. Sursa: FrontPress.ro

Sucul negru

$
0
0
SUCUL NEGRU , mai periculos decât orice băutură alcoolică! EXPLICIT, efectele DEVASTATOARE pe care le are o singură STICLĂ
 SUCUL NEGRU , mai periculos decât orice băutură alcoolică! EXPLICIT, efectele DEVASTATOARE pe care le are o singură STICLĂPubertate prematură, astm, boli de inimă, probleme cu rinichii, obezitate, osteoporoză și lista bolilor declanșate de consumul băuturilor carbogazoase poate continua. Un grafic la care au contribuit mai multe organzaţii de sănătate precum American Heart și Kidney Fund sau experţi ai New York Times arată pas cu pas reacţia în lanţ dată de astfel de lichide în organismul uman.
Astfel, la numai 45 de minute de la ingerarea unei singure o singule de suc acidulat, producţia de dopamină se intensifică atât de tare încât creierul primește același tip de stimulent ca și în cazul consumului de heroină. Urmăriţi graficul pe a descoperi cât de periculoase sunt sucurile dulci, acidulate.
Fă CLICK pe poză pentru a mări imaginea!
Viewing all 3410 articles
Browse latest View live