Vodă Caragea

Vodă Carageasau principele Ioan Gheorghe Caradja (n. 1754 la Constantinopol; d. 1844 la Atena) a fost un domnitor fanariot al Țării Românești (1812-1818).

A devenit faimos datorită epidemiei de ciumă izbucnită în anul 1813 în Muntenia (vestita „ciumă a lui Caragea”) dar și datorită incendiului izbucnit în prima noapte pe care a petrecut-o în București, incendiu în care reședința domnească din Dealul Spirii (Curtea Nouă) a fost mistuită flacari. Același Vodă Caragea e cel care a emis primul cod de legi din Țara Românească („Legiuirea Caradja”).

Ce știe mai puțină lume despre domnitor este că îi plăceau mult femeile și că abuzurile lui și ale fiului său, beizadeaua Costache , erau un subiect de scandal la începutul secolului al XIX-lea. Când punea ochii pe câte o nevastă, Vodă îi trimitea soțul „într’o slujbă depărtată, la trebuință îl și surghiunea, și atunci lua cu dânsul câti-va arnăuți și se introducea la femeea pacientului cu voie, fără voie” – ne povestește Ion P. Licherdopol în „Bucureștii” (1889). Și tot el ne istorisește isprăvile fiului lui Vodă:

Bucureștii în vremea lui Caragea

„Beizadea Costachi, tânăr frumos, nu avea altă ocupație decât să scoată din fire pe cucoanele tinere și plăcute. El se înhăitase cu câți-va feciori de boieri și băteau mahalalele ziua și noaptea.

O dată, fiind urmărit de bărbatu’ uneia din conchistele sale cu care se plimba în trăsură, și văzându-se strâmtorat de aproape, scoate pistolul și trage să împuște pe soțul trădat; glonțul nimerește în unul din caii lui, calul cade din ham și beizadeaua scapă cu chica de topot.

A doua zi femeea adulteră erea isgonită de sub streașina conjugală și lăutarii improvizau cântecul: C...vă ai fost, c...vă să fii, / La mine să nu mai vii!”.

Trebuie să spunem ca asta se întampla în vremuri în care moravurile erau înca deosebit de stricte. Chiar codul de legi a lui Caragea prevedea pedepse aspre pentru adulter: „Cine preacurvește cu muere măritata să se osândească la surghiunie în soroc de doi ani.”(cf. „Legiuirea Caragea” – Dem. D. Stoenescu – 1903).

Domniță
la început de secol XIX

Despre pedepsele primite de tinerii care „aveau de-a face cu femei măritate”, pedepse la care erau supuși chiar de soții încornorati nu pot să vă spun decât că erau... aspre:

„Măcelarii luaseră obiceiu să umfle pe galanți cu teava ca pe berbeci și-i trimiteau acasă în căruță. Croitorii se serveau de foarfecele cele mari de tejghea. Un băcan , ce găsise un cuconas sub scară, la nevasta lui, l-a uns cu catran din creștet până’n tălpi, i-a pus o pereche de coarne pe cap, l-a legat răstignit de mâini pe drug, i-a legat un caluș în gură și l’a luat în sfârcul biciului pe pod, de fugia lumea de dânsul ca de ucigă’l toaca.(...) Pe un alt cuconaș l-a uns cu miere pe piele și l-a lăsat o zi întreagă în prada muștelor și a viespelor”. (cf.Ion P. Licherdopol in „Bucureștii”)

Severă era și paza femeilorîn acea vreme. În aceiași lucrare, Ion P. Licherdopol ne povestește că atunci „când o nevastă se ducea la o rudă, la o prietenă sau la baie ea era însoțită de două trei jupânese bătrâne și credincioase; fetele erau ținute și mai aspru: d’abia aveau voie să iasă în grădina și grădina era înconjurată cu zid nalt sau cu uluci de scânduri de stejar. Nici măcar pețitorii nu le vedeau până nu se ispravia vorba de căsătorie, încât ginerele nu era totdeauna sigur că a văzut bine fața logodnicei sale.”

Dar după pețit urma nunta. O altă poveste – pe care o să vă o istorisesc în zilele următoare...

Surse: Ion P. Licherdopol „Bucureștii”- Ion P. Licherdopol (1889) și „Legiuirea Caragea” – Dem. D. Stoenescu (1903).

Mafia (organizație)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Mafia.

Mafia este o organizație criminală secretă italiană, fiind totodată una dintre cele mai periculoase și complexe grupări de crimă organizată din istoria recentă. În anul 2007 s-a estimat că Mafia a devenit una dintre cele mai mari afaceri din Italia, având o cifră de afaceri de 120 miliarde de dolari pe an. În noiembrie 2008, Mafia avea o cifră de afaceri de 130 de miliarde de euro și o rețea de 180.000 de comercianți implicați. Un centru considerat important al organizației este orașul Corleone din Sicilia.

Etimologie

În vorbirea curentă, când se folosește termenul de „mafie” se subînțelege orice „organizație criminală”, lucru greșit. Trebuie făcută o diferențiere între termenul istoric al mafiei care nu are nici o legătură cu alte organizații criminale care caută să ocupe o poziție economică și politică în societate, ca de exemplu „mafia rusă” sau „mafia turcă”.
În secolul al XVII-lea, „mafia” definea un fel de vrăjitoare care practica magia albă. Mai târziu s-a descoperit într-un dicționar al dialectului sicilian, termenul maffia care avea mai multe semnificații ca tâlhărie sau mizerie crâncenă.
De asemenea, termenul maffiot era echivalent cu „sărac lipit pământului, plin însă de îndrăzneală și siguranță de sine”.
În lucrarea Mafioții din Vicaria semnată de Galtano Moscași Giuseppe Rizzoto publicată în anul 1863, termenului „mafia” i se atribuie pentru prima dată sensul cunoscut astăzi.
În anul 1882, Viespile Siciliene a fost considerată prima organizație mafiotă. Aceasta era o organizație secretă, care lupta împotriva ocupației franceze. Tot de atunci se consideră că termenul „mafie” ar corespunde prescurtărilor cuvintelor lozincii Morte Alla Francia I'Italia Arde (română„Moarte Franței, strigă Italia”).
O altă variantă a originii termenului ar avea legătură cu o legendă siciliană; organizarea Mafiei și răzvrătirea siciliană împotriva ocupației franceze, a fost declanșată, când un soldat francez în timpul vecerniei, ar fi violat o siciliancă. Mama fetei necinstite ar fi strigat pe stradă Ma fia! Ma fia! („fiica mea” în dialect sicilian vechi). Acest incident ar fi dus la izgonirea dinastiei de Anjou din Sicilia.
În opera Confesiunile unui cap al Mafiei (2008), scrisă de Philip Carlo, acesta afirma că termenul „mafia”, scris cu „m” mic, înseamnă bărbat de onoare, cineva care merge mândru, cu capul sus și privirea înainte, pe când, cuvântul „Mafia”, scris cu „M” mare, avea să fie asociat, cu timpul, familiilor de crimă organizată, cunoscute și în prezent.
De asemenea, originea etimologică a termenului are diferite izvoare. Cele mai demne de menționat ar fi a lui Novacco (1959) și Lo Monaco (1990).

din limba arabă:
- maha— peșteră, grotă
- ma hias— distrugător, obraznic
- mahfil— adunare, întâlnire
- mu'âfâ— oferă protecție, siguranță
- Ma'âfir— un trib sarazin care a dominat Sicilia (831–1072)

din siciliană:
- mafiusu, marfusu— arogant, curajos, frumos

din unele dialecte italiene:
- alfusso— neîncrezător, discreditat, criminal
- mafia— sărăcie
- mafi, mafio— pitic, țărănoi, mocan nemanierat, hoț

Istoria Mafiei

Primele organizații mafiote tradiționale au apărut în comunitățile sătești pe la începutul secolului al XVIII-lea, având ca arie de acoperire Sicilia. Chiar și astăzi, comunitățile rurale constitue punctul de plecare în formarea bandelor criminale, ca modele de organizare, metode și tehnici de impunere. Mafia italiană funcționează prin respectarea sferelor de influență, a zonelor, prin respectarea „legii tăcerii”, adaptabilitatea la noile condiții. Însă o caracteristică importantă mafiei o reprezintă interconexiunile cu puterea politică. De asemenea, mafia italiană are relații „de afaceri” cu alte organizații criminale, cum ar fi cartelurile columbiene sau triadele chinezești. Mafia italiană a apărut în Sicilia, răspândindu-se și în Roma, Milano, Napoliși Torino. Din cauza emigrărilor masive din această țară, mafia s-a extins ajungând și în Austria, Statele Unite, Canadași Australia. Conform istoricului Paolo Pezzino, Mafia este o organizație care nu se mulțumește doar să activeze în anumite domenii de interes criminale, ci vrea și să își impună autoritatea asupra anumitor autorități publice în teritoriile pe care vor sa le controleze.

Mafia și criminalitatea organizată

Organizație criminală semnifică activitățile infracționale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obținerii unor importante venituri ilicite la cote deosebit de ridicate.
Mafia se deosebește de celelalte forme de criminalitate organizată prin structură. Mafia are o origine siciliană, fiind bazată pe așa numită familie, care de fapt nu este o familie propriu zisă, ci o organizație ierarhică a membrilor de origine siciliană, care trebuie să respecte un codex familial. Cei care nu respectă aceste legi interne patriarhale (femeile fiind excluse) sunt pedepsiți exemplar prin metode deosebit de brutale, ajungând-se până la asasinarea acestora. Fiecare familie mafiotă are un șef, care poate avea un șef suprem (capo dei capi), membrii familiei fiind obligați la o supunere oarbă față de șefi.

Cosa Nostra

Istorie

În trecut, Cosa Nostra era considerată ca fiind o organizație rebelă, care apăra locuitorii Siciliei de ostilitatea guvernului Roman dar și a invadatorilor.
După Revoluția din anul 1848și cea din 1860, Sicilia a fost serios afectată. Primele grupări mafiote au fost defapt niște bande mici înarmate care se implicau în revolte.
Autorul John Dickie pretindea că principalul factor care a condus la haos, a fost cauzat de distrugerea evidențelor poliției și prin asasinarea polițiștilor care încercau sa restabilească ordinea. Atunci când a fost învestit noul guvern, acesta a conștientizat riscul reprezentat de bandele criminale și a aplicat o serie de măsuri care să elimine aceste amenințări. Însă pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Cosa Nostra a reușit să-și rafineze tehnicile și metodele de acțiune. Astfel a ajuns să protejeze vastele plantații de lămâii și proprietăți ale nobilimii, devenind o afacere prosperă dar periculoasă. Inițial, orașul Palermo a intrat în zona de influență a mafiei, treptat această zonă extinzându-se în toată partea de vest a Siciliei. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, bandele mafiote s-au hotărât să se organizeze pentru a reduce riscurile, apărând astfel Cosa Nostra.

Formă de organizare

Cosa Nostra are la bază familia, denumită astfel după teritoriul pe care îl controlează. Fiecare familie este condusă de un Capofamiglia secondat de un asistent denumit Consiglieriși de Capidecina. Un capidecina controlează activitatea unui grup restrâns de „oameni de onoare”.
Conducerea Mafiei, cunoscută sub numele de „Onorata societate”, este organizată sub forma unei piramide, asemănătoare cu cea din marile companii moderne:

Capo di Tutti Capi;
Capo di Capi Re (titlu care este acordat în semn de respect unui membru senior sau retras al Mafiei);
Capo Crimini (cunoscut drept Don sau „Nașul” unei familii);
Capo Bastone (este cel de-al doilea rang după Capo Crimini);
Consigliere (consilier, sfătuitor);
Contabile;
Caporegime sau Capodecina (locotenent care conduce un grup de cel puțin zece „soldați” sau Sgarrista);
Sgarrista sau Soldato („soldații” care duc la îndeplinire asasinatele comandate);
Picciotto („întăririle” soldaților);
Giovane D'Onore (membru asociat al Mafiei, de obicei fără sa aibă vreo origine italiană).

Camorra

Instalată în provincia Campania, Camorra desemnează societatea secretă a răufăcătorilor napolitani. Compusă dintr-o serie de organizații locale, aflate adesea în opoziție, Camorra s-a consacrat mai ales traficului de droguri, în particular de cocaină. Este alcătuită din 236 de clanuri mafiote și are o cifră de afaceri de 30 de miliarde de euro anual.