Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 42 | 43 | (Page 44) | 45 | 46 | .... | 171 | newer

    0 0
  • 04/07/13--00:10: Lunetist

  • Nascut in zodia glontului: viata si moartea celui mai bun lunetist din armata SUA

    autor: FrontPress 07.04.2013
    1Moartea de la mare distanţă, moartea care nu se aude, nu se vede şi, deseori, nici nu se simte. Moartea violentă şi oribilă, moartea care vine prin arme de mare precizie, adaptate mileniului trei. Moartea trimisă pe nebănuite de gestul scurt şi precis al unui lunetist de excepţie. Vieţi luate prin lunetă şi transformate în cifre şi statistici. Şi, mai presus de toate, povestea adevărată a celui mai bun „sniper” din armata americană. Un texan adevărat, în toate sensurile, şi un soldat modern care a trăit şi murit fidel legilor zeului Marte. Erou şi demon în egală măsură, Chris Kyle pare să se transforme încet şi sigur într-o legendă americană modernă.
    Lunetist Made in Texas
    Unii dintre cei mai temuţi  - şi în egală măsură fascinanţi – soldaţi sunt lunetiştii de mare precizie. Prezenţi în toate armatele lumii, ei se constituie într-o categorie cu totul şi cu totul specială de războinici moderni, care ajung deseori să facă diferenţa în teatrele de operaţiuni. Pe scurt, un ţintaş lunetist este un soldat cu calităţi specifice de excepţie (văz excelent, stăpânire de sine şi calm, răbdare, hotărâre şi nervi de oţel). De obicei operează singur, în pereche sau susţinut de o echipă care îl ajută în privinţa obţinerii datelor şi coordonatelor tehnico-tactice cu privire la inamic.
    Echipele de lunetişti se bucură de o mare libertate de mişcare şi decizie tactică. Sunt supuşi unor antrenamente speciale şi folosesc echipamente optice de ultimă generaţie, alături de puşti speciale de mare precizie, de calibre diferite în funcţie de scopul misiunii. În afară de antrenamentele lor speciale în privinţa tragerii cu precizie maximă, lunetiştii deprind şi noţiuni de camuflare, infiltrare în teritoriul inamic, recunoaştere şi colectare de informaţii.
    Sunt deosebit de eficienţi atunci când operează în zone urbane sau păduri şi jungle. În mod obişnuit, datoria unui lunetist este aceea de a oferi informaţii despre ţinta sa, a-şi găsi o ascunzătoare potrivită şi, evident, de a lichida sau distruge ţinta, care de regulă constă în personalităţi importante inamice, ofiţeri de rang înalt, comandanţi sau orice persoană importantă din armata sau organizaţia inamică.
    În aceste condiţii, rolul său este deosebit de important.
    Ţintele lor nu sunt doar umane, ci includ şi vehicule militare, echipamente sau alte dispozitive importante ale inamicului. Evident, pentru asemena misiuni lunetişii se folosesc de puşti de calibru mare, cu gloanţe speciale, capabile spre exemplu să perforeze de la distanţa de 2-3 kilometri blindajul unui transportor militar. Spre deosebire de doctrinele militare ale altor state care vizează echipe mai mari de trăgători de elită, lunetiştii din U.S. Army acţionează de obicei într-un duo letal compus din ţintaşul propriu-zis şi un camarad care îl ajută să identifice ţinta.
    Cu toate acestea, există şi lunetişti individuali, de genul lui Chris Kyle. Ideea unor lunetişti singuratici sau în perechi a fost lansată încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către armata germană şi influenţează şi in prezent doctrinele militare din multe state occidentale, inclusiv Statele Unite.
    Chris Kyle a fost un lunetist de excepţie; de fapt, a fost cel mai bun ţintaş din istoria militară a Statelor Unite, cu un număr de 160 victime confirmate în locuri precum Falluja şi Bagdad, cu toate că recordul neoficial depăşise cifra de 255 morţi.
    2Întâmplător sau nu, s-a născut în Statele Unite, ţara care a avut primele unităţi de ţintaşi specializaţi în doborârea comandanţilor inamici, din întreaga istorie.
    Pe data de 19 septembrie 1777, în timpul bătăliei de la Saratoga, lunetiştii şi-au făcut debutul în istoria militară a omenirii. Atunci, coloniştii americani s-au ascuns în copaci şi au început să tragă selectiv în ofiţerii britanici. Probabil primul lunetist din istorie a fost Timothy Murphy, care l-a ucis în data de 7 octombrie 1777 pe generalul Simon Fraser of Balnain, de la o distanţă de aproximativ 365 metri.
    Peste mulţi ani, americanul Christopher Scott “Chris” Kyle avea să-i calce pe urme lui Timothy Murphy şi chiar avea să scrie, la rândul său, istorie cu “performanţele” sale în sumbrul domeniu al lunetiştilor.
    Chris s-a născut pe data de 8 aprilie 1974, ca fiu al unui preot şi al unei învăţătoare.
    Viitorul lunetist de mai târziu văzuse lumina zilei în Texas, probabil cel mai conservator stat american şi statul unde libertatea de a trage cu arma este preţuită la maximum de către majoritatea locuitorilor. Conform tradiţiei locale în care taţii îşi iniţiază fii în trasul cu arma încă de la vârste fragede, tatăl lui Chris i-a pus acestuia o armă în mână pe când puştiul avea doar 8 ani. A fost o chemare care s-a transformat ulterior într-o pasiune, concretizată în viitoarea ocupaţie şi chiar stil de viaţă pentru Chris Kyle.
    Diavolul din Ramadi
    Puştiul a continuat să-şi exploreze noua pasiune prin intermediul vânătorilor de potârnichi, iepuri şi cerbi. După terminarea şcolii, l-a tentat o carieră în concursurile de rodeo, dar o accidentare destul de serioasă la braţ l-a făcut să renunţe la acestă ocupaţie plină de adrenalină, dar deosebit de periculoasă.
    După vindecarea braţului, Chris s-a îndreptat spre un birou de recrutare, fiind interesant de o carieră în rândul celebrilor puşcaşi marini americani. Impresionat de talentul şi precizia sa cu arma, ofiţerul care l-a recrutat l-a inclus în rândul unităţilor de elită din Navy SEALs, dar Chris a fost respins iniţial pe motivul numeroaselor tije de metal care-i rămăseseră în oasele braţului.
    Cu toate acestea, a fost sunat la scurt timp de la respingerea sa iniţială şi a primit şansa de a absolvi cursurile şi programele de antrenament ale BUD/S (Basic Underwater Demolition SEAL), după care a intrat în rândurile puşcaşilor marini americani la începutul anului 1999. A fost detaşat unităţii de elită SEAL Team 3, în cadrul căreia Chris a activat pe frontul multor teatre de operaţiuni din Irak. Nu a durat mult până s-a remarcat în postura de ţintaş de elită care nu ezita să apese trăgaciul indiferent de ţinta aflată în obiectiv.
    3Cu toate acestea, şi-a păstrat personalitatea de texan autentic şi spiritul vesel şi detaşat. Nu s-a încadrat niciodată în stereotipul unui lunetist rece, calculat, sobru, ordonat şi singuratic. Din multe puncte de vedere, Chris era departe de soldatul ideal american. Cu toate că-şi ţinea armele şi echipamentele aferente extrem de curate şi îngrijite, nu se putea spune acelaşi lucru şi despre camera sa.
    Conform spuselor unor colegi de-ai săi din SEALs, după plecarea sa le-au trebuit două zile ca să cureţe după el. Numai sub pat zăcea un strat de coji de seminţe de florea soarelui, pe care texanul le scuipase relaxat timp de şase luni cât stătuse în acea cameră de serviciu… Nu prea umbla îmbrăcat în uniformă şi colegii şi-l amintesc cum picta logo-ul favorit, craniul de la Punisher, pe vesta antiglonţ, cască şi chiar pe arme. Obişnuia să-şi taie mânecile tricourilor şi umbla încălţat cu cizme de firmă în locul bocancilor militari.
    Prefera o şapcă de baseball inscripţionată cu “Longhorn” în locul căştii de ultimă generaţie, făcută din kevlar prelucrat după o tehnologie secretă. Personal, era cumva deranjat de modul în care lunetiştii erau percepuţi de societatea care-i consideră un fel de soldaţi comozi şi deloc curajoşi, care nu ar risca mai nimic pe câmpul de luptă comparativ cu alte categorii de militari. Insista mereu că lunetiştii au un rol deosebit de important în cadrul confruntărilor din oraşe şi că datorită lor civilii sunt în siguranţă. În plus, Chris adăuga deseori: “Dacă cineva ameninţă sau atentează asupra unui cetăţean american, îl voi găsi şi ucide, fără să aibă habar de unde-i vine moartea”…
    4Succesul său a dus la terorizarea la propriu a insurgenţilor irakieni care i-au scornit o poreclă pe măsură: Diavolul din Ramadi (Shaitan Ar-Ramadi, în lb. arabă). Exasperaţi de eficienţa sa, insurgenţii ajunseseră să pună recompense pe capul său. Spre exemplu, în anul 2006, agenţii de informaţii ai serviciilor militare specializate americane i-au transmis lui Chris că se pusese o recompensă de 20.000$ pe capul său. Texanul a râs şi şi-a văzut în continuare de treabă. Numărul victimelor sale creştea odată cu valoarea recompensei care ajunsese la suma de 80.000$, la un moment dat. Chris continua să glumească, spunând deserori că se teme să plece acasă în Texas.“Pentru banii ăştia mi-e teamă să nu mă predea nevastă-mea”, spunea mai în glumă, mai serios.
    Însă Taya, soţia sa, îl iubea necondiţionat pe omul care părea să aibă două personalităţi distincte: tatăl şi soţul care se tăvălea în joacă cu copiii săi şi plănuia vacanţe în locuri cu încărcătură istorică, şi lunetistul care apăsa întotdeauna pe trăgaci, indiferent de obiectivul ţintei sale.
    Glonţ după glonţ
    Chris nu vorbea niciodată prea mult despre numărul victimelor sale, cu toate că ajunsese un adevărat star în rândul camarazilor săi şi al mass-media propagandistice americane care-l prezenta ca pe un erou multaşteptat. Se pare că numărul morţilor era mai mare decât cel din datele oficiale ale Pentagonului, cu atât mai mult cu cât multe documente privitoare la activitatea sa au rămas clasificate pentru mulţi ani de acum încolo. Chris le spunea deseori prietenilor şi cunoscuţilor că şi-ar fi dorit să ţină o evidenţă a soldaţilor americani salvaţi de intervenţiile sale precise.
    Amintea mereu că aceasta ar fi fost lista de nume pe care vroia să o aibă, şi nu cea cu victimele sale. Nu i-a fost deloc uşor în Irak, şi nu de puţine ori Moartea i-a dat târcoale. A supravieţuit la nu mai puţin de şase atentate cu dispozitive explozive improvizate, a fost împuşcat de trei ori, s-a prăbuşit de două ori cu elicopterul şi a fost operat de atâtea ori încât pur şi simplu nu-şi mai amintea.
    5În decursul celor patru contracte petrecute în Irak, texanul a fost decorat de numeroase ori pentru contribuţia sa la ceea ce Washington-ul numeşte campaniile internaţionale de luptă împotriva terorismului. Fratele său servea ca puşcaş marin în Irak, iar Chris avea un motiv în plus să se concentreze mai bine asupra ţintelor.
    Misiunile sale cele mai dese au constat în supravegherea şi protejarea convoaielor militare americane şi a soldaţilor din trupele de comando aflaţi în intervenţii. Referitor la această perioadă, Eric Davis, nimeni altul decât instructorul militar al lui Kyle din cadrul şcolii de lunetişti care aparţine de SEALs declara cu privire la fostul său elev:
    “Eram impresionat de modul în care Kyle făcea faţă la stresul psihic şi povara sufletească pe care o poartă invariabil fiecare lunetist. Nu contează cât de puternic eşti în interiorul tău, ca ţintaş de elită ajungi să ucizi un mare număr de oameni şi ai contact vizual aproape direct cu ei. Mulţi ajung să cedeze, dar nu şi Kyle. Fiecare glonţ al său era plasat cu precizie şi nu a ratat niciodată vreo ţintă”.
    Una dintre cele mai dificile trageri a lui Chis s-a petrecut la vest de Falluja, pe malul Eufratului. Trei insurgenţi aflaţi la peste 2 km de locul său l-au reperat şi, conştienţi de faptul că erau la o distanţă relativ sigură faţă de puşca tip Lapua .338, au început să râdă şi să-l provoace. “Cred că astrele s-au aranjat de minune, iar Dumnezeu a suflat asupra glonţului care l-a lovit pe unul dintre dobitoci direct sub abdomen. Glontele era exploziv, iar reacţia tovarăşilor săi a fost una de neuitat”, povestea vesel texanul în paginile cărţii sale autobiografice.
    6Cu ocazia unui alt episod remarcabil, texanul a observat prin binoclu cum doi insurgenţi care se deplasau pe un scuter au lăsat un dispozitiv exploziv într-un coş de gunoi. A aşteptat până cei doi au parcurs circa 150 metri, după care a tras un singur glonţ din puşca sa extrem de precisă şi puternică. Glontele a trecut prin amândouă trupurile ucigându-i pe loc.
    La finele anului 2008 a fost cel mai aproape de moarte, când un glonte aproape i-a perforat vesta de kevlar, iar altul l-a nimerit în cască. “Am avut un înger păzitor în acele momente, dar nu sunt deloc un supraom şi pot muri oricând”, a reflectat cumva prevestitor texanul. Un an mai târziu decidea să renunţe la armată şi războaie şi să se întoarcă în sânul familiei. Avea deja doi copii şi nu dorea să-i lase orfani.
    Nu am niciun regret…
    Nu a regretat nicio victimă. Îşi aducea aminte câteodată de prima sa ţintă eliminată în Irak:
    “Era o femeie care se îndrepta spre un post de control american cu un bebeluş într-o mână şi o grenadă în cealaltă. Nu s-a oprit deloc la somaţiile băieţilor noştri. Nu am avut încotro şi am executat-o fără ezitare. Am făcut-o pentru a-mi proteja camarazii. Nimeni nu vrea să-şi piardă prietenii şi colegii. Mi-am făcut doar datoria, femeia era deja moartă din clipa în care a luat decizia să ia grenada şi să nu se supună somaţiilor. Am vrut să mă asigur că nu va lua vreun camarad cu ea, acum stau în faţa lui Dumnezeu cu o conştinţă curată. A fost o situaţie de «care pe care». Din fericire, sunt mai bun şi mai dedicat în rolul de soţ şi tată decât în postura de lunetist. Acum mă simt bine ştiind că nu mai trebuie să omor oameni. Singurele fiinţe în care mai trag sunt cerbii şi iepurii”, povestea texanul într-un interviu acordat jurnaliştilor din cadrul Times Magazine.
    7După încheierea carierei sale militare, Kyle s-a asociat cu o serie de foşti camarazi din SEALs pentru a deschide Craft International, o companie de securitate al cărei motto spune multe: “Despite what your momma told you, violence does solve problems”.
    Ajuns civil, cariera sa a continuat pe alte coordonate, devenind un invitat al emisiunilor TV, un susţinător activ al camarazilor care s-au întors din războaie suferind de sindromul post-traumatic specific foştilor militari. S-a consacrat ca vânător pasionat şi un mare activist în cadrul mişcărilor care militează contra controlului şi restricţiilor aplicate armelor de foc. A scris şi o carte autobiografică intitulată -cum altfel? – “American Sniper”. Cartea a apărut anul trecut şi s-a vândut de atunci în peste 800.000 exemplare.
    8A fost un admirator al lui Sarah Palin, fosta guvernatoare a Alaskăi, firma sa ocupându-se se asigurarea securităţii personale a guvernatoarei şi a familiei sale. Cât despre actualul preşedinte american, Barack Obama, texanul avea o părere tipică: “Ăsta ar fi în stare să interzică orice lucru”…
    Chris Kyle avea să aibă parte de un sfârşit pe măsura vieţii sale. Pe data de 2 februarie 2013, Kyle şi amicul său, Chad Littlefield, au fost împuşcaţi mortal fără vreun motiv aparent, într-un poligon de tir privat din Earth County, Texas. Făptaşul a fost Eddie Ray Routh, un veteran de război în vârstă de doar 25 ani. Ca o ironie a sorţii, Kyle şi Chad l-au convins pe Eddie să vină neapărat cu ei la poligon în încercarea de a-l ajuta să-şi amelioreze simptomele provocate de sindromul de stres post-traumatic de care acesta suferea.
    Poliţia locală l-a prins pe făptaş după ce camionul cu care acesta fugise de la locul crimelor s-a izbit de un automobil al poliţiei. Chris şi-a pierdut viaţa după ce a făcut efortul de a-şi ajuta un fost camarad mai slab de înger să scape de coşmarurile care-l bântuiau. Ucigaşul absolvise aceeaşi şcoală cu lunetistul, dar cei doi nu se cunoscuseră până în acel moment. Eddie Ray Routh a fost arestat, iar pe numele său a fost stabilită o cauţiune de 3 milioane $. Conform declaraţiilor poliţiei, făptaşul era confuz, agitat şi nu a fost capabil să-şi motiveze crimele.
    9Pentru cel supranumit cu teamă şi respect “Diavolul din Ramadi“, autorităţile texane au organizat o ceremonie de comemorare pe stadionul Cowboys din Arlington, Texas. Chris a fost înhumat pe data de 12 februarie , anul curent, iar procesiunea funerară a fost cea mai lungă din întreaga istorie a Statelor Unite, conform datelor remise presei de către Texas Department of Public Safety.
    Astăzi, armatele lumii au un număr neaşteptat de mic de lunetişti de precizie. Selectarea, pregătirea şi motivarea acestor soldaţi deosebiţi sunt procese îndelungate şi costisitoare. Spre exemplu, în întreaga armată americană, există mai puţin de 1.000 de lunetişti, dintre care circa 300 sunt încadraţi în corpul puşcaşilor marini. Nu oricine se naşte sub zodia glonţului… De Nicu Pârlog - Descopera


    0 0
  • 04/07/13--05:01: Miscarea legionara

  • Miscarea Legionara in scoala

    autor: FrontPress 06.04.2013
    Wallpaper-GardaRomânia în perioada interbelică(…) partidele din perioada interbelică sunt:Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesct, Garda de Fier (…)”. Rândurile scrise mai sus sunt extrase din caietul de istorie din clasa a XII- a. Singurele informaţii cu care am ieşit din liceu despre Mişcarea Legionară şi probabil singurele informaţii cu care rămâneam dacă în timpul facultăţii nu întâlneam persoane care să  vorbeasca clar, obiectiv şi cu pasiune  despre acea parte a istoriei şi să ma îndemne să caut informaţii, să le înţeleg gândirea, ideologia, lupta. De fapt, în schiţa domnului profesor, om cumsecade de altfel, pasionat de materia sa, nici măcar nu ni s-a prezentat cine a înfiinţat Garda de Fier, membrii, context istoric, nimic!
    Îl putem considera un caz izolat. Poate, pur şi simplu, dascălul nu a considerat că este necesar să pună accentul pe o lecţie construită în jurul unor personaje istorice care au militat pentru evoluţia poporului român, pentru independenţa sa economică și culturală, promovarea tradiţiilor, lupta anticomunistă… E dreptul său! Suntem în democraţie, fiecare acţionează dupa propria voinţă (oare?!).
    Spre mirarea mea însă, nu doar profesorul meu de istorie procedează astfel. Am încercat să discut cu alţi studenţi. Pe chipurile tuturor însă am surprins aceeaşi nedumerire, aceeaşi întrebare: „Legionari ?… şi când ziceai că au trait ei ?” sau „ Mda…sincer, singurul context în care eu am auzit de legionari este… Legiunea franceză !” Un interlocutor cuprins in categoria de vârstă 35+ : „Legionari ? Aaa, pai ştiu! Bezmeticii in cămaşă verde care împuşcau oamenii pe stradă. Nu ei sunt cei care l-au omorât pe Iorga ?” Să ne bucurăm însă că ei cel puţin au auzit despre Mişcarea Legionară? Şi oare nu este datoria noastră să schimbăm contextul sumbru şi neadevărat în care au fost prezentaţi aceşti eroi ai neamului ?
    Pentru a evita să fiu acuzată de subiectivism, datorită simpatiei și respectului care îl port acestei mişcări naţionaliste, îndrăznesc să vă întreb: Câţi dintre noi ştim să explicăm ce sărbătorim pe data de 24 ianuarie ? Sărbătoare naţională, zi liberă de la stat… Care sunt cele mai importante bătălii purtate de marii voievozi români ? Cine sunt regii daţi de dinastia de Hohenzollern ?
    Puţini, prea puţini… De ce? Oare pentru că studiem istoria României doar pe parcursul a trei ani de studiu, o oră pe săptămână pentru cei de la profilele reale si două-trei ore pentru umanişti? Clasa a IV-a, a VIII-a şi a XII-a.. în urma unui calcul rapid, rezultatul este realmente insignifiant în raport cu mii de ani de istorie…
    Este evident ca mândria de a aparţine unui neam decurge din cunoaşterea faptelor eroice a predecesorilor, de măreţia poporului. Şi unde altundeva să-ţi fie insuflată mândria naţională, dacă nu în cadrul orelor de istorie unde glasul profesorului şterge barierele temporale şi te poartă mai întâi in davele dacice, apoi în voievodatele şi cnezatele lui Glad, Menumorut şi Gelu. La o clipire distanţă, îl înfrunţi pe Baiazid sau poate îl alungi pe Ioan Albert din Codrii Cosminului, înfăptuieşti prima unire alături de Mihai Viteazul sau eşti soldat în prima linie în Războiul de Independenţă…
    Pedagogul, cunoscător calificat al spiritului tineresc, trebuie să ştie că el, elevul, este cel mai bucuros să asculte astfel de istorisiri şi mai târziu tot el va fi stâlpul de bază al societăţii noastre: agricultorul care va trata cu respect pământul românesc şi va fi grijuliu cu hrana noastră, regizorul sau actorul care va cinsti eroii neamului în filmele istorice sau educative, medicul care nu va pleca să trateze nemţii ci va rămâne aici să vindece trupuri şi suflete româneşti, profesorul care la rândul său va insufla mândria naţională celor mici.
    Mereu ne plângem: societatea românească e bolnavă. Simptomele sunt evidente. Oare dacă identificăm punctele mai sus atinse ca factori etiologici, nu vom găsi şi antidotul? De Boanda Sabina - ND Blog


    0 0
  • 04/07/13--07:08: Bizar

  • descopera.ro/

    Prin bizarul Bhutan: penisurile care alungă răul

    Există o singură ţară pe glob, unde desenarea sau pictarea unor falusuri umane pe ziduri, pereţi, uşi sau chiar ferestre nu este considerată un afront adresat bunelor moravuri şi nici măcar o golănie minoră. Ciudatul obicei este de fapt o tradiţie deosebit de interesantă, cu ramificaţii neaşteptate în cultura, religia şi obiceiurile locale. Nu are nicio legătură cu vulgaritatea sau obscenitatea condamnate de buna cuviinţă a oricărui om cu educaţie minimă. De fapt, este vorba de întrepătrunderea aspectelor sacrului şi profanului în viaţa cotidiană chiar şi în secolul XXI. Evident, în îndepărtatul Bhutan...
    Când pereţii au erecţii

    Conceptul de "arhitectură falică", cum a fost denumit de specialişti, este întâlnit nu doar în cadrul arhitecturii străvechi, dar şi în cea modernă. Cu toate acestea, picturile şi reprezentările falice, atât de caracteristice clădirilor din Bhutan, se constituie într-un subiect deosebit de interesant, cu explicaţii şi simboluri neaşteptate.
    Cine vizitează în premieră micul regat himalayan al Bhutanului va ajunge fără îndoială în cea mai... falică destinaţie de pe planetă!
    Conform istoricilor şi specialiştilor, această tradiţie îşi are originea într-un loc sacru pentru adepţii budismului Vajrayana, care compun circa 99% din populaţia regatului.
    Este vorba de mănăstirea Chimi Lhakhang din Punakha, fosta capitală regală a Bhutanului. Edificiul religios a fost construit în onoarea controversatului şi (pe bună dreptate) şocantului Drukpa Kunley (sau Kunleg, în unele variante).
     Intrarea unui mic magazin din capitala Thimphu
    Foto: rajkumar1120 / Flickr
    Supranumit Sfântul Nebun, pe baza practicilor sale cumva scandaloase chiar şi pentru standardele oricum bizare (pentru noi) ale budismului tantric tibetan, acest maestru spiritual care a trăit între secolele XV-XVI este venerat şi în prezent pe tot întinsul Bhutanului, precum şi în Tibet.
    Falusurile din lemn împodobesc aproape orice locuinţă din Bhutan
    Cu toate acestea, nu este deloc exclus ca "impudicele" reprezentări grafice de pe pereţi şi uşi să aibă o rezonanţă mai veche decât apariţia budismului tantric în micul regat. Înainte de apariţia budismului, locuitorii din Tibet şi Bhutan practicau o religie specifică ale cărei urme abundă şi în prezent în ritualurile şi dogmele budismului Vajrayana (o sectă care face din Mahayana, ramura nordică a budismului, cu credincioşi în Tibet, Bhutan, nordul Indiei, Mongolia, Japonia şi unele republici din cadrul CSI).
    Este vorba de religia Bon, un ansamblu de credinţe cu puternice rezonanţe şamaniste şi animiste .Simbol ambivalent al fertilităţii, masculinităţii şi, în egală măsură, al iluziilor şi dorinţelor lumeşti, falusul şi imagistica sa erau deosebit de prezente în ritualurile Bon, peste care s-a suprapus budismul venit din India în urmă cu aproape două milenii.

     
    Piei, drace! - în stil bhutanez

    Pornind de la aceste moşteniri religioase şi culturale cumva greu de înţeles şi acceptat pentru oricine sosit din afara acestor ţinuturi, credinţa că penisurile pictate pe pereţii exteriori aduc noroc şi gonesc spiritele rele este încă puteric înrădăcinată în Bhutan.
    Odată sosit aici, călătorul este practic uluit de varietatea şi numărul mare al acestor desene care împodobesc aproape toate clădirile, în special în zonele rurale. Casele nou ridicate sunt şi ele pictate cu penisuri, care mai de care mai mari şi mai evidenţiate, fără a avea totuşi nicio orientare sau atitudine voit obscenă, urmează strict linia artistică şi semnificativă a tradiţiei religioase.
    Un penis pictat pe peretele unui restaurant local
    Chiar şi numerele de înmatriculare ale maşinilor au pictat câte un penis - „pentru a proteja de accidente”, spun,cu o expresie gravă întipărită pe figură, toţi şoferii întrebaţi. Prezenţa simbolică a falusurilor nu se limitează la imagini pictate, desenate sau gravate, ci şi la sculpturi, unele impozante, aşezate în câmpurile cultivate cu scopul de a speria păsările.
    Un falus care păzeşte casa de demonii care pot intra pe ferestre
    Foto: rajkumar1120 / Flickr
    Până şi Atsara, personaje mitologice, reprezentate  în prezent de dansatori cu costume tipice în cadrul festivalului popular Tsenchu, prezintă ornamente capilare ornate cu reprezentări falice. În mod particular, toate casele, magazinele şi restaurantele situate de-a lungul şoselei care leagă Aeroportul Paro de capitala Thimpu au pereţi de un alb imaculat pe care sunt pictate penisuri uriaşe.
    Bhutanezii crez şi în prezent că multitudinea penisurilor de pe pereţi sperie duhurile rele şi acţioează ca un factor preventiv al disputelor între vecini. Imaginile parcă vor să împace pe toată lumea.Bhutanezii şi-au ornat pereţii cu penisuri de toate formele, culorile şi proporţiile: penisuri trimate sau "naturale", penisuri care te privesc dintr-o pereche de ochi încruntaţi şi supradimensionaţi, penisuri cu trupuri de dragoni sau împodobite cu eşarfe, penisuri cu picioare de păsări, oameni sau animale, aproape toată imaginaţia locală în domeniul neaşteptaţilor gardienii contra demonilor.
     Zeitate budistă alături de un simbol falic
    În comunităţi izolate din estul Bhutanului, falusurile sculptate din lemn, care împodobesc interiorul fiecărei case, devin obiecte de adoraţie religioasă în cadrul unui festival anual, în care acestea sunt împodobite cu flori. Falusurile ornate floral sunt apoi stropite cu lapte în cadrul unui ritual de protecţie a casei împotriva demonilor.
    În centrul Bhutanului situaţia este stranie şi hazlie (pentru străini), în sensul că oricărui oaspete care a poposit într-o casă i se oferă diverse căni cu băuturi în care au fost introduse falusuri de lemn. Evident, scopul este unul eminamente religios şi protectiv. Aşa sunt gonite spiritele rele care se pot ascunde în căni sau ceşti...

     
    Moştenirea Sfântului Nebun

    Lama Drukpa Kunley, care, se crede, şi-a trăit ultima încarnare între anii 1455-1529, este venerat ca maestru suprem de multe şcoli şi doctrine tantrice. Kunley s-a născut în Tibet, dar s-a stabilit şi a trăit mare parte din viaţă în micul regat himalayan al Bhutanului. A studiat în celebra mânăstire Ralung şi a fost discipolul maestrului Pema Lingpa.
    Magician, erudit, excentric, chiar scandalos pe alocuri, taumaturg şi exorcist eficient, Drunkpa Kunley a devenit încâ din timpul vieţii sale tumultuoase cea mai impresionantă şi respectată figură religioasă din istoria Bhutanului.
    Născut în anul Porcului de Lemn, conform astrologiei budiste, Kunley a îmbrăţişat o ramură extremă a budismului tantric tibetan şi s-a lansat într-o campanie personală de iluminare a oamenilor simpli, fiind atras în mod deosebit de femeile acestora.
    Uşă încadrată de două imagini falice
    Kunley a călătorit intensiv prin Tibet şi Bhutan, propovăduindu-le oamenilor respingerea ipocriziei şi lăcomiei şi sfătuindu-i să aibă aspiraţii spirituale oneste. Şi-a petrecut mare parte din viaţă petrecând, cântând şi bând alcool în compania tuturor femeilor întâlnite, indiferent dacă erau măritate sau nu.
    Se "specializase" cumva în dezvirginarea fetelor de păstori şi agricultori din Bhutan. Cum faima sa îl preceda, Drukpa era căutat de tinerele femei tocmai în acest scop.
    Falusurile protectoare
    Foto: rajkumar1120/ Flickr
    Aceasta deoarece în cadrul religiei şi cutumelor sociale locale se credea că atunci când dezvirginarea unei femei este efectuată de un lama sau sihastru cu atributul sfinţeniei, actul în sine nu mai avea nimic scandalos, ruşinos sau reprobabil, fiind cumva purificat de prezenţa sfântului. În plus, această primă experienţă sexuală ar fi garantat femeii noroc, sănătate şi evoluţie spirituală grabnică.
    Pe baza acestor "fapte de arme", Kunley a fost supranumit încă din timpul vieţii "Sfântul celor 5.000 femei".
    Atipicul personaj real nu s-a mulţumit doar cu femei, fie ele de rând sau nobile, ci a atentat şi la entităţi supranaturale feminine, negative. Cânturile şi povestirile care îl au în prim plan abundă în episoade triumfătoare în care năbădăiosul personaj nu doar că violează demoniţe şi drăcoaice din nesfârşitul panteon budist, ci le şi converteşte la budism, aducându-le cum ştia el mai bine pe Cale şi "arzându-le" karma negativă demonică.
    Imaginea unui penis pictat în stil tradiţional tibetan
    Escapadele sale amoros-spirituale l-au făcut extrem de iubit şi popular în rândul bhutanezilor,care-i onorează şi astăzi memoria prin intermediul falusurilor de pe ziduri şi pereţi. I-au dedicat mai multe temple şi altare, printre care se remarcă mănăstirea din Valea Phunaka, care a fost construită pe locul în care "Nebunul Divin" a supus şi convertit cu al său "fulger al înţelepciunii magice" un demon feminin deosebit de periculos.
    Casă din Bhutan
    Sursa: Stefan Krasovski / Flickr
    Conform miturilor budismului tantric, drăcoaica respectivă nu a fost singurul demon feminin convertit de Drukpa, dar aceasta s-a îndrăgostit atât de tare de el, încât fosta entitate malefică feminină a devenit o credincioasă atât de ferventă încât a atins Nirvana, fără să mai fie nevoie să renască sub formă umană, după cum susţine Karma Letho, un expert în cultura bhutaneză care serveşte uneori ca ghid pentru turişti.
    Astăzi, sute de tinere cupluri bhutaneze efectuează pelerinaje la mănăstirea Chimi Lhakhang, unde un călugăr budist le binecuvântează cu un falus din lemn, replică a "fulgerului înţelepciunii magice" lui Kunley. Se spune că aceste pelerinaje duc la creşterea fertilităţii tuturor femeilor care se încumetă să le parcurgă, indiferent de religie sau naţionalitate. Sfântul Nebun nu respecta dogmele religioase şi râdea de cei robiţi de litera legii şi a preceptelor.
    Zidul unei case din Bhutan
    Foto: rajkumar1120 / Flickr
    Într-un incident definitoriu pentru natura sa şugubăţ-scandaloasă, Kunley a primit o eşarfă sacră care se oferă doar persoanelor cu înalte merite spirituale. Senin şi imperturbabil, Kunley a luat eşarfa şi le-a spus tuturor că şi-o va lega de penis, în speranţa că-i va aduce şi mai multe femei...
    Bhutanul de astăzi este o ţară care se bazează în mare măsură pe veniturile care provin din turism, fapt care probabil va influenţa strania tradiţie a reprezentărilor falice de pe ziduri. Într-un exces de zel, autorităţile se tem că imaginile respectate de proprii strămoşi s-ar putea să-i deranjeze vizual pe turiştii occidentali.
    "Picturile şi sculpturile falice sunt parte definitorie a culturii şi artei noastre, dar se pare că vor intra într-un con de umbră, din cauza politicilor de auto-cenzură duse de autorităţi. A apărut o tendinţă de a ascunde sexualitatea umană în cele mai transcendente aspiraţii şi practici", declară Dasho Karma Ura, preşedintele Centrului pentru Studii Budiste din Timphu.
    Acesta susţine mai departe că occidentalii sunt familiarizaţi cu imagini ale nudurilor şi sexualităţii feminine, pe când bhutanezii se abţin de la reprezentări grafice ale acesteia.
     Bhutanul şi vecinii săi
    "În mod tradiţional, reprezentarea nudităţii feminine este văzută de noi ca un semn de vulgaritate, materialism şi dispreţ la adresa femeii. Noi vedem în asta reducerea femeii la un obiect sexual. Pe de altă parte, imagistica falusurilor care evidenţiază sexualitatea şi ego-ul masculin este o contracultură, nu o celebrare a masculinităţii cu accente exorciste, cum este percepută în Bhutan de secole", adaugă acesta.
    Dincolo de aceste inevitabile conflicte inter-culturale, exacerbate de fenomenul globalizării, Bhutanul rămâne o destinaţie exotică şi îndepărtată, unde oamenii au o atitudine diferită, interesantă şi unică faţă de sexualitate. Aşa, ca într-o ţară unde penisurile se găsesc pe toţi pereţii!
    O casă tradiţională din Thimphu, cu pereţi împodpbiţi cu simboluri falice
    Foto: rajkumar1120 / Flickr

    Tag-uri: bhutan | drukpa kunley | tibet | budism | vajrayana | mahayana | tantra | sex | penis | falic | cultura |maestru

    0 0
  • 04/07/13--10:47: Adevar istoric

  • Un adevar istoric tot mai evident pentru oamenii de stiinta occidentali: romanii sunt urmasii dacilor

    autor: Second 07.04.2013
    DecebalCeea ce afirmă acum oamenii de ştiinţă şi istoricii din Occident, dar şi cercetătorii de la Hamburg, care au prelevat AND-ul unor morminte străvechi de pe teritoriul Daciei, că românii sunt urmaşii dacilor, ramura nordică a tracilor, este tot mai evident şi devine un curent istoriografic autentic.
    Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai. El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum! Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.
    Toate aceste cercetări elocvente că trunchiul etnic al românilor este de origine dacică l-am cunoscut şi popularizat încă din studenţie. Ca membru al unor grupări de zalmoxologie şi prieten cu corifeii “dacismului” intelectual din anii 90, de la părintele Bălaşa la criticul literar Artur Silvestri am cunoscut acest adevăr istoric refuzat sute de ani de istoriografia oficială românească. În general, istoricii români au mers pe pista falsă a cercetărilor făcute de Şcoala Ardeleană că dacii au fost exterminaţi de romani şi noi suntem latini puri. Sigur, în perioada interbelică, curentul acesta latinist, mai mult politic decât ştiinţific, a fost atenuat, sub influenţa lui BP Haşdeu, de istoricii Giurescu, Iorga sau PP Panaitescu, care au presărat şi elemente dacice de continuitate şi chiar o importantă influenţă slavă. A fost comod pentru istoricii români să susţină continuitatea latină şi originea romană a românilor din considerente politice, pentru a avea un loc important în Europa, iar românii ardeleni oprimaţi să aibă drepturi egale cu ungurii şi austriecii în Transilvania.
    În anii 90, la facultatea de istorie a UBB am susţinut în scrieri şi seminarii elementul etnic major de origine dacică a românilor în dauna celui latin. Eu eram un adept al teoriilor lui Nicloae Densuşianu şi Vasile Pârvan şi chiar editasem celebra carte a lui Nicolae Miulescu, “Dacia – Ţara Zeilor”, ce susţinea originea dacă a românilor şi chiar că limba geto-dacilor era înrudită cu latina, astfel explicându-se de ce Traian vorbea, conform imaginilor de pe Columnă, cu dacii capturaţi fără translator. Pentru susţinerea acestor teze am fost ostracizat la UBB. Era moda atunci ca noi românii să fim latini, slavi, mongoli, cumani sau avari, numai români NU. Bineînţeles, colegii mei, adepţii teoriei cumane, slave şi maghiare la baza originii poporului român erau repede răsplătiţi de Marga şi profesorii de la UBB cu burse în străinătate şi invitaţii la conferinţe naţionale şi internaţionale, pentru a se susţine tot felul de teze soroşiste.
    De dragul adevărului istoric, chiar dacă am fost izolat în universitate, nu am renunţat la ideea că românii sunt urmaşii dacilor, ca trunchi etnic major. Pur şi simplu m-am bazat pe logica istorică simplă. Romanii au cucerit numai circa 28% din teritoriul Daciei. Pe Traian nu l-a interesat decât un culoar de ocupaţie spre capitala Sarmisegetuza şi minele de sare şi aur de la Roşia Montana din Munţii Apuseni, ca să-şi umple tezaurul de la Roma. Dacia lui Burebista şi Decebal se întindea de la Tisa, Carpaţii Păduroşi în Slovacia, Bucovina de nord din Ucraina de azi, peste Nistru până la Bug. În concluzie, romanii au cucerit abia o treime din teritoriul ocupat de daci: ei controlau Banatul, o parte din Oltenia, Munţii Orăştiei şi Munţii Apuseni. Dacii liberi au rămas în Partium, Maramureş, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova până la Nistru -Bug şi Muntenia. Deci cea mai mare parte a teritoriului Daciei a rămas în stăpânirea dacilor liberi.
    Ocupaţia romană a durat din 105 până în 275 e.n., adică 170 de ani şi numai pe un teritoriu restrâns. În consecinţă cum puteau fi romanizaţi şi să-şi însuşească limba latină dacii, dacă numai o treime din teritoriul lor era ocupat de către romani. Mai mult, ocupaţia romană a durat numai 170 de ani, cu mult mai puţin ca în Galia şi Britania, iar englezii nu vorbesc o limbă latină, iar galeza se mai vorbeşte popular până azi în unele regiuni ale Franţei rurale. Transilvania a fost ocupată de către austrieci de la 1700 la 1918, adică 218 ani şi românii ardeleni nu vorbesc germana nici acasă şi nici pe stradă, poate numai elevii de la un liceu de profil. Basarabenii au fost ocupaţi 200 de ani de ruşi dar vorbesc limba română în familie. Deci ideea romanizării Daciei ocupată teritorial numai o treime de Roma cade şi din punct de vedere al simplei logici istorice.
    Tot mai evident ies la lumină cercetări ştiinţifice legate de ADN, că românii sunt urmaşii dacilor. Nu va trece mult timp când curentul istoriografic al originii geto-dace a limbii şi poprului român se va impune, bineînţeles cu recunoaşterea unor influenţe istorice latine sau slave. De Ionuţ Ţene – NapocaNews.ro


    0 0
  • 04/07/13--20:43: Mitica de Ion Pribeagu




  • Motto:
    În această lume slută
    Un strop de umor ajută!


    Ion Pribeagu (1887 - 1971)

    Mitică

    Eu în şcoală, n-am fost leneş
    Ba eram chiar silitor
    Totuşi, m-a întrecut Mitică
    Că a fost şi monitor

    El ne dirija în clasă
    Că-mi spuneam în gînd cuminte:
    - Mă, al dracului Mitică
    Iar mi-a luat-o înainte!

    M-am îndrăgostit de-o blondă
    Cu ochi negri de jăratec –
    Inocenţa în persoană –
    Şi-o iubeam ca un zănatec

    Să mă-mbăt de gura-i dulce
    I-aş fi dat toţi anii mei
    Şi de n-o vedeam trei zile
    Mă stingeam de dorul ei.

    Da-ntr-o noapte cînd intrat-am
    Într-un fel de cabaret
    Am văzut-o cu Mitică
    Chefuind într-un boschet.

    Prăbuşit cu visu-n ţăndări
    Mi-am sterş lacrima fierbinte:
    - Mă, al dracului Mitică
    Iar mi-a luat-o înainte!

    După multă alergătură –
    Cam de-un an şi jumătate –
    Am intrat c-o leafă mică
    La o mare societate.

    De la personal un mahăr
    Mi-a vorbit de mă-ngrozi:
    - Mă, aicea se munceşte
    Nu se scrie poezii!

    Tot ce-ţi porunceşte şeful
    Trebuie să te supui
    Fie zi sau fie noapte
    Eşti la ordinele lui!

    Uite-l chiar acum coboară
    Dintr-o limuzină mică
    Şi…am îngheţat de spaimă
    Şeful meu era Mitică!

    Am făcut o reverenţă
    Şi am îngînat: - Prea sfinte,
    Uite cum şi-aici Mitică
    Iar mi-a luat-o înainte!

    Cînd nevastă-mea Elena
    Mi-a născut pe Mauriciu
    Eu m-am dus să mi-l înscrie
    În registre, la oficiu.

    Terminînd formalitatea
    Şi cu martorii de asemeni
    Cine a intrat? Mitică!
    Şi a anunţat doi gemeni!

    Am simţit că-mi piere graiul
    Că n-am scos nici trei cuvinte:
    Pînă şi aici Mitică
    Iar mi-a luat-o înainte!

    Cu o bancă sub sechestru
    Pentru-o muşama secretă
    Am intrat la puşcărie
    Două luni, pentru anchetă.

    Vizavi dintr-o celulă
    Iese-un domn cu barbişon
    Ce-a delapidat din banii
    Statului, un milion.

    L-am privit cu de-amănuntul
    Şi am înlemnit de frică
    Vai de mine! Nu se poate!
    Mă cutremur! E Mitică!

    Nu cred că se simte bine
    În vărgatele veştminte
    - Mă, al dracului Mitică
    Iar mi-a luat-o înainte!

    Anii trec la repezeală
    Că nici nu observi măcar
    Şi-ntr-o zi, prin centru trece
    Un cortegiu mortuar.

    Lume, doliu, în maşină
    Un ministru de resort
    Că mă-ntreb: - Cine să fie
    Acest personagiu mort?

    Mă oprii şi de groază
    Simt că sîngele-mi furnică:
    - Dumnezeu să-l aibe în pază
    E amicul meu Mitică…!

    Şi fără s-audă nimeni
    Îngăimai ca un părinte:
    Mă, al dracului Mitică
    Iar mi-a luat-o înainte!

    poezie satirică de Ion Pribeagu

    0 0
  • 04/08/13--05:57: Atac informatic

  • Atac informatic masiv impotriva Israelului

    autor: FrontPress 08.04.2013
    anonimIsraelul este vizat în prezent de un atac informatic masiv, dar a reuşit pentru moment să limiteze pagubele, cu ajutorul unei mai bune pregătiri decât în urmă cu un an, au anunţat duminică Guvernul şi unul dintre cei mai cunoscuţi experţi informatici din ţară, relatează AFP. Grupul de hackeri Anonymous a anunţat sâmbătă un atac important pentru duminică împotriva site-urilor israeliene, cu obiectivul “ştergerii Israelului din spaţiul cibernetic”, în solidaritate cu poporul palestinian. Avertizări asupra operaţiunii de gherilă informatică au fost emise încă de luna trecută. 
    Atacul a afectat mai ales site-urile premierului, ministerelor Apărării şi Educaţiei, dar şi pe cel al Biroului Central de Statistică, însă toate aceste site-uri păreau că funcţionează în mod normal duminică, informează ziarul Gândul. Doar site-ul Ministerului Educaţiei a fost blocat temporar, “din cauza unei probleme tehnice care a fost reparată”, a declarat Ministerul Finanţelor într-un comunicat.
    Pagube sunt “mai mult sau mai puţin inexistente”, a dat asigurări pentru postul militar de radio profesorul Yitzhak ben Israel, fondatorul unui Centru naţional împotriva infracţionalităţii cibernetice, aflat în subordinea Biroului premierului Benjamin Netanyahu. “Anonymous nu are capacitatea şi nici obiectivul să distrugă infrastructuri esenţiale din ţară. Dacă aşa ar fi stat lucrurile, nu ar fi anunţat acest lucru dinainte”, a declarat profesorul, apreciind că grupul caută mai degrabă să relanseze dezbaterea asupra conflictului israeliano-palestinian. “Ţara este mult mai bine pregătită ca în urmă cu un an, când a avut loc un val de atacuri împoriva (site-urilor) Bursei, (companiei aeriene) El Al şi altor site-uri. De această dată, atacul este mai masiv şi mai intens, dar suntem mai bine pregătiţi”, a insistat el, referindu-se la un atac de la începutul lui 2012.
    Israelul a mai fost atacat cibernetic de grupul “anonimilor” în noiembrie 2012, ca răspuns la asaltul asupra Fâşiei Gaza. Circa 700 de site-uri israeliene au avut de suferit, inclusiv adresa de internet securizată a Ministerului Apărării. Oficialităţile au anunţat nu mai puţin de 44 de milioane de atacuri asupra site-urilor guvernamentale, majoritatea dintre acestea soldându-se cu eşecuri din partea hackerilor.
    Ca urmare a operaţiunii, grupul Anonymous a făcut publice datele personale (nume, coduri numerice, adrese de e-mail) aparţinând unui număr de 5.000 de oficiali israelieni. Sursa: FrontPress.ro
    atac


    0 0
  • 04/08/13--10:38: Un banc....



  • De ca ii este frica cel mai tare lui Chuck Norris?
    R: Sa dea nas in nas cu Andreea Tonciu.


    0 0
  • 04/08/13--23:36: Pe marginea prapastiei

  • Italia, pe marginea prapastiei. Urmeaza Uniunea Europeana?

    autor: FrontPress 09.04.2013
    italia crizaRezultatele alegerilor legislative din Italia au reuşit să creeze instabilitate politică în această ţară, existând diferenţe foarte mari de viziuni între partide, pentru formarea unei majorităţi care să susţină un guvern, care să scoată ţara din recesiunea în care se află.
    Pentru a-şi stabiliza scena politico-economică, Italia mizează pe grupuri de experţi, care au menirea să propună soluţii. Partidele, însă, par să nu fie tocmai pregătite pentru niciun fel de compromisuri, fiind preocupate mai mult de adversarii lor politici, decat de remedierea situaţiei.
    alegerile-italiene-o-problema-in-plus-pentru-ue-alegatorii-italieni-au-dat-un-dur-vot-de-blam-politicilor-de-austeritate-18446010-600x314Criza politica din Italia reprezinta un motiv din ce in ce mai mare de ingrijorare pentru UE si pietele financiare. Cabinetul lui Mario Monti a ramas le putere, dupa esecurile negocierilor pentru formarea unui nou guvern. Criza politica este din ce in ce mai mare, iar economia stagneaza sau, mai rau, se deterioreaza.
    Presedintele tarii, Giorgio Napolitano, a infiintat o comisie speciala, care include reprezentanti ai tuturor marilor partide, precum si specialisti, finantisti, pentru a fi gasita o iesire din criza care a cuprins tara.
    Comisia “Celor zece intelepti” este impartita in doua grupuri de lucru, unul fiind concentrat pe reformele din zona politica, iar celalalt lucrand pe teme continand probleme economice si masuri sociale.
    Primele propuneri ale “inteleptilor” sunt asteptate penru aceasta saptamana, dar, conform jurnalistului italian Giovanni Del Re, nu sunt semne ca va rezulta ceva concret.
    “Cei zece intelepti” nu pot lua decizii concrete, ci fac doar analize si vin cu propuneri adresate autoritatilor italiene. In timp ce partidele se blocheaza reciproc, propunerile acestora vor ramane doar pe hartie. In prima faza, dupa intampinarea entuziasta a acestei comisii de experti, asupra acestui grup au inceput sa fie facute critici din ce in ce mai aspre, referitoare la ineficienta membrilor sai.
    “Vor iesi cu un raport spectaculos, in care se va scrie ce trebuie sa se reformeze in Italia. Partidele nu arata, insa, ca sunt dispuse la coabitare”, a precizat corespondentul publicatiei Avvenire la Bruxelles, pentru Deutsche Welle.
    Pe de alta parte, Partidul Libertatii, formatiune de centru-dreapta condusa de Silvio Berlusconi, apreciaza ca munca expertilor comisiei este o pierdere de vreme si insista pentru noi alegeri legislative. “O astfel de decizie ar fi inutila si neavenita, pentru ca, si in cazul unor noi alegeri, niciun partid nu va reusi sa adune o majoritate in Senat”, crede jurnalistul citat, care insista pentru schimbari in legea electorala.
    Mai mult, in statul italian urmeaza si o rocada la varful politicii, mandatul presedintelui Napolitano expirand in data de 15 mai. “Din aceasta cauza si marja de manevra a presedintelui este limitata. El se foloseste de timpul ramas, pentru a calma starea sociala. Dar, este putin probabil ca se va ajunge la un rezultat concret”, mai spune jurnalistul italian.
    In acest moment, economia Italiei este serios afectata de criza si are nevoie ca de aer de stabilitate politica, pentru a reusi sa iasa din blocaj. Datele statistice arata ca in ultimii 5 ani productia italiana industriala a scazut cu un sfert. Somajul este de 11 la suta, iar in randul tinerilor ajunge la 30%.
    Expertii apreciaza ca PIB-ul tarii va continua sa scada, iar cresterea ratelor dobanzilor si datoriile mari ale statului vor conduce Italia catre marginea prapastiei, daca nu vor fi luate grabnic masuri concrete.
    Italia va avea in curand nevoie de ajutor european, fiind pe cale sa devina cea mai mare tara din zona euro care se confrunta cu probleme economice grave. Astfel, tot mai multi observatori internationali se intreaba, pe buna dreptate, ce se va alege de Uniunea Europeana, confruntata tot mai des cu probleme grave.
    “Intrebarea este daca structura actuala a UE mai este de actualitate?” se intreaba jurnalistul Italian. In contextul crizei politice actuale si odata cu cresterea popularitatii lui Berlusconi, multi observatori se intreaba daca Italia chiar este dispusa sa se reformeze sau toate masurile sunt doar propuse pentru a fi “laudata” de oficialii UE si a nu isi face probleme la nivel mai inalt.
    Pe de alta parte, partidul fostului premier si cel al al fostului actor de comedie Bepe Grillo, “Miscarea 5 stele” care au adunat impreuna 60% din voturile exprimate la ultimele alegeri legislative, sunt categoric impotriva reformelor de care tara are nevoie urgenta. “Este clar ca italienii nu inteleg destul de bine ca Italia are nevoie de reforme, si ca acestea nu sunt un capriciu al Bruxelles-ului.”, incheie jurnalistul Italian analiza efectuata pentru Deutsche Welle. De Victor Manole - Buciumul


    0 0
  • 04/09/13--04:54: Manifestatie

  • Manifestatie nationalista impotriva MASONERIEI (FOTO)

    autor: FrontPress 09.04.2013
    0Organizaţia naţionalistă catolică italiană Forţa Nouă (FN) a organizat duminică un protest inedit în Rimini, îndreptat împotriva unei întruniri masonice.
    Tinerii militanţ au fluturat steagurile organizaţiei şi au scandat lozinci contra participanţilor la Congresul Naţional al “Marelui Orient din Italia” chiar în faţa sălii unde avea loc întrunirea controversată, la care au fost prezenţi peste 3.000 de “fraţi”.
    “Este datoria noastră să luptăm împotriva franc-masoneriei şi a societăţilor secrete deoarece acestea reprezintă cancerul Europei. De secole controlează popoarele şi le subminează identitatea naţională şi tradiţiile. Aceasta nu este nici prima şi nici ultima noastră acţiune de acest fel. Vom continua să informăm lumea în legătură cu aceşti aşa-zişi filantropi”, a declarat  Mirco Ottaviani, liderul local al FN.
    Masoneria condamnată şi în România de Biserica Ortodoxă
    Pe baza unui studiu asupra francmasoneriei, întocmit de Mitropolitul Dr. Naicolae al Ardealului în perioada interbelică, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în şedinţa din 11 martie 1937, a condamnat organizaţia secretă şi membrii acesteia, decizia fiind în vigoare şi în ziua de astăzi. Una dintre acuzele aduse acestei “frăţii” face referire la natura “subversivă” a acesteia, menită să servească “subminării ordinii sociale”. Deasemenea masonii au mai fost criticaţi pentru că “propagă necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu”. În urma Sinodului prezidat de Patriarhul Miron Cristea, Biserica Ortodoxă a cerut la vremea respectivă autorităţilor desfiinţarea organizaţiei oculte, văzute ca un pericol la adresa siguranţei naţionale. Sursa: FrontPress.ro
    51234

    0 0
  • 04/09/13--05:02: Caricaturi

  • La moartea “Doamnei de fier”: Margaretei Thatcher prin ochii caricaturistilor (pro si contra)

    autor: FrontPress 09.04.2013
    00“Misiunea mea este să împiedic Marea Britanie să devină roșie” – Margaret Thatcher, 3 noiembrie 1977
    “Nu pot să sufăr Britania în declin. Pur și simplu nu pot” – 27 aprilie 1979
    “Unde e conflict, noi încercăm să aducem armonie. Unde e greșeală, noi încercăm să aducem adevăr. Unde e îndoială, noi încercăm să aducem încredere. Iar unde e disperare, noi încercăm să aducem speranţă” – Mai 1979, după ce a devenit prim-ministru
    “Bănuţii nu cad din cer. Ei trebuie să fie agonisiţi aici, pe pământ” – Noiembrie 1979, cu ocazia unui banchet oficial
    “Socialiștii strigă ‘putere pentru popor’ și ridică pumnul încleștat. Noi știm prea bine ce vor să spună – putere asupra poporului, putere către Stat” – 15 martie 1986
    0“Acolo unde este neînţelegere, să aducem armonie. Acolo unde este greşeală, să aducem adevăr. Acolo unde este îndoială, să aducem credinţă. Acolo unde este disperare, să aducem speranţă (…) Acum avem treabă de făcut”. Margaret Thatcher l-a citat pe Sfântul Francisc de Assisi, fondatorul ordinului Franciscanilor, la sosirea sa în Downing Street.
    “Tot ce facem este să cerem să ne daţi banii noştri”. Margaret Thatcher solicită o reducere a contribuţiei Marii Britanii la bugetul Uniunii Europene, în noiembrie 1979.
    “Schimbaţi direcţia dacă vreţi. Doamna nu este genul care să dea înapoi”. Margaret Thatcher se adresează conferinţei anuale a partidului conservator, în octombrie 1980.
    “Doar bucuraţi-vă de veste şi felicitaţi forţele noastre şi forţele marine”. Margaret Thatcher felicită victoria britanică asupra Argentinei care a permis recâştigarea insulelor Falkland în aprilie 1982.
    “Nu mai suntem o naţiune în defensivă (…) Suntem încântaţi că Marea Britanie a reaprins acest spirit care s-a mistuit de generaţii şi care astăzi a început să ardă din nou la fel de puternic ca înainte”. Margaret Thatcher tot despre victoria în războiul insulelor Falkland.
    1“Iar acum, business as usual”. Margaret Thatcher refuză să se lase impresionată de atentatul IRA împotriva hotelului său din Brighton, în octombrie 1984 în timpul congresului conservatorilor.
    “Îmi place Gorbaciov. Este un om cu care pot lucra”. Margaret Thatcher pentru BBC după întâlnirea sa cu secretarul general al PC al Uniunii sovietice, în decembrie 1984, cinci ani înainte de sfârşitul războiului rece.
    “Nu am împins, cu succes, graniţele de stat ale Marii Britanii pentru a le vedea reimpuse la nivel european cu un super-stat european exercitând o nouă dominaţie de la Bruxelles”. Discurs al lui Margaret Thatcher despre Europa, la Bruges, în septembrie 1988.
    “În lumea de astăzi, nu este un lucru rău pentru un politician să aibă o cultură generală ştiinţifică”. Fosta studentă la Oxford avertizează în septembrie 1988 faţă de pericolul încălzirii climatice.
    “Părăsim Downing Street pentru ultima dată după 11 ani şi jumătate minunaţi şi suntem foarte fericiţi să lăsăm Regatul Unit într-o stare bună, mult mai bună ca atunci când am venit”. Margaret Thatcher după ce a fost demisă din funcţie de propriul partid.
    Thatcher caricature (by Chris Madden)27A9kf.HiLa.13821224720090226_0809leader_vwcartoon5_168179bo-MARGARET-THATCHER-570soviet-sweepSteve-Bell-09.03.2013-013


    0 0
  • 04/09/13--05:47: Pizzica

  • 0 0
  • 04/09/13--10:03: Bancuri....:)))

  • Doua blonde discută:

    De ce îţi pui copilul să doarmă pe dulap?

    – Data trecută a căzut din pat şi n-am auzit.



    *Mama vine acasa intr-o haina noua de blana.

    – Cand ti-a cumparat taticu blana? intreaba fiul

    – Daca m-asi fi bazat pe taica-tu nu te-as fi avut nici pe tine


    * Intr-un bar intra un tip foarte multumit:

    – De baut la toata lumea. Fac cinste! Mi s-a nascut un fiu!

    – Ce greutate? – 4 kg

    -Lungime? – 53 cm!

    – Cum se simte sotia?

    – Ea inca nu stie!

    0 0


    0 0
  • 04/10/13--00:21: Elevii unguri

  • Elevii unguri sunt instruiti sa NU se indragosteasca de romani

    autor: FrontPress 10.04.2013

    BreakUp“Nu lăsaţi aproape de inima voastră limbă străină, cultură străină, prieten străin!”. E doar unul din îndemnurile şovine publicate pe şleau, chiar de Paştele catolic, în singurul ziar din Salonta.
    Preluat în mare parte dintr-un manifest scris la Baia Mare, ai cărui autori sunt cercetaţi penal pentru instigare la ură interetnică, materialul le cere părinţilor şi tinerilor salontani să evite orice relaţie cu “străinii”, mai ales cu românii majoritari. Că numai aşa îşi vor păstra neamul…
    Pro-izolare
    “Nu există explicaţie acceptabilă pentru integrare!”, tună titlul articolului în limba maghiară publicat pe 29 martie de Jurnalul Salontan, care a stârnit revolta multor cititori. Amintind marşul organizat în acest oraş pe 15 martie, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, la care au participat sute de elevi, autorul anonim al articolului pofteşte maghiarimea din oraş să-şi înscrie copiii la Liceul Teoretic Arany Janos, “care le asigură locuri şi condiţii optime de învăţare, pentru a nu fi nevoiţi (!) să continue clasa a V-a sau a IX-a la secţia română”.
    Ce urmează e şi mai grav. Publicaţia preia pasaje întregi dintr-un manifest revoltător, intitulat “Uj kialto szo” (“Noul glas strigător”), difuzat anul trecut într-un ziar din Baia Mare şi asumat de mai mulţi preoţi, oameni de cultură şi lideri politici care îi îndemnau la izolare pe etnicii maghiari. De altfel, din cauza mesajelor şovine, Parchetul Baia Mare a şi deschis în acest an împotriva respectivilor un dosar penal, pentru incitare la ură interetnică şi discriminare.
    Fără “corcituri”
    Asta n-a oprit redacţia salontană să-şi însuşească dogmele extremiste, care descriu drept o “boală” fapte precum “înmulţirea căsătoriilor mixte, respingerea învăţământului în limba maternă, emigrarea şi integrarea fără opunere în naţionalitatea majoritară”. Şcolile mixte, în care copiii ar învăţa printre români, sunt prezentate ca adevărate pericole, deoarece “şcoala în limbă străină înseamnă cerc de prieteni vorbitori de limbă străină, iar mai târziu, căsătorie mixtă”, grozăvii care i-ar transforma pe “vinovaţi” în adevăraţi “distrugători nemiloşi ai comunităţii maghiare”!
    Poruncile izolaţioniste sunt adresate şi tinerilor. Împotriva tendinţelor de integrare şi toleranţă promovate în lumea civilizată, aceştia sunt opriţi să-şi caute alţi prieteni şi “perechi” decât maghiare. “Da, asta înseamnă oarecum izolare… Dar nu uitaţi: de sute de ani această izolare a conservat cele mai bune comunităţi ale Ardealului!”, afirmă autorii, concluzionând: “Scoateţi din voi tot ce este străin. Nu lăsaţi aproape de inima voastră limbă străină, cultură străină, prieten străin!”. Profesorii sunt instruiţi şi ei că au “misiunea” de a-i educa pe copii în acest spirit, fără compromisuri.
    Cine vrea segregarea?
    Apariţia unor mesaje de un şovinism atât de limpede în singura publicaţie din Salonta a stârnit locuitorilor români reacţii de consternare. “Convieţuim cu maghiarii şi nu avem probleme. Nu ştiu ce urmăreşte acest articol, dar e păcat. Şi eu am o familie mixtă şi nu e nimic rău în asta”, a comentat pentru BIHOREANUL un salontan.
    Cum primarul Torok Laszlo e un susţinător pe cât de consecvent, pe tot atât de radical al segregării în şcoli, unii localnici bănuiesc că el a şi susţinut apariţia textului în ziarul la care, pe vremuri, a lucrat ca redactor. Edilul n-a putut fi contactat pentru explicaţii, iar Katona Edith Maria, unicul asociat al firmei Tensalpress Tour, care editează Jurnal Salontan, s-a eschivat, cerând să fie contactată “mai târziu”, după care n-a mai fost de găsit.
    02-Patocs-JuliaRedactorul-şef Patocs Julia-Annamaria, care e şi consilier local UDMR (chestiune contestabilă prin prisma deontologiei profesionale) a declarat, în schimb, foarte dezinvoltă, că articolul nu i se pare jignitor. “Nu e împotriva nimănui, ci pentru maghiari”, a susţinut femeia, recunoscând că textul a fost publicat în perioada înscrierilor la şcoală pentru anul 2013-2014 tocmai ca să-i facă pe părinţi să-şi dea copiii la liceul maghiar.
    Întrebată apoi despre îndemnurile totuşi jenante la evitarea căsătoriilor corcite şi interzicerea prieteniilor dintre tinerii români cu colegii lor români, “jurnalista” a dat-o, brusc, la întors, spunând că-şi retrage toate declaraţiile dacă nu poate vedea articolul BIHOREANULUI înainte de publicare. O fi obişnuită, poate, cu cenzura de la Jurnal Salontan, aşa cum o fi şi cu comenzile ideologice!
    Török-LászlóÎi izolează din scutece
    Bazându-se pe un studiu comandat chiar de el sociologului Adrian Hatos, conform căruia, chipurile, elevii maghiari s-ar fi simţit abuzaţi de colegii români, primarul Torok Laszlo a obţinut, începând din septembrie 2011, separarea pe criterii etnice a şcolilor din Salonta, prin înfiinţarea Liceului Teoretic Arany Janos, cu clasele I-XII şi predare exclusiv în limba maghiară.
    Segregarea se pare că va fi extinsă şi la copiii de grădiniţă, edilul începând deja demersuri pentru a separa cele două unităţi de învăţământ preşcolar din oraş prin alipirea unuia la şcoala maghiară, urmând ca celălalt să funcţioneze pe lângă Colegiul Naţional cu predare în limba română. De Smaranda Chişbora - E-Bihoreanul

    0 0
  • 04/10/13--00:31: Lupta cu feminismul

  • Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse in lupta cu FEMINISMUL

    autor: FrontPress 10.04.2013
    feminina nu feministaPatriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a criticat marţi formele extreme ale curentului feminist, declarând în acelaşi timp că o femeie poate să-şi clădească o carieră profesională sau să aibă activităţi politice atâta timp cât acestea nu intră în conflict cu valorile familiei.
    “Eu cred că feminismul este foarte periculos, deoarece organizaţiile feministe susţin o pseudo-libertate pentru femei care se manifestă în primul rând în afara căsătoriei şi a familiei”, a declarat patriarhul Kirill în cadrul unei întâlniri cu activistele Uniunii femeilor creştin-ortodoxe ucrainiene din Moscova, transmite RIA Novosti.
    “Ideologia feministă nu se focusează pe familie sau pe creşterea copiilor ci pe alte roluri ale femeii, care adesea sunt împotriva valorilor familiei”, a continuat înaltul prelat. “Nu e o întâmplare că majoritatea liderelor feministe nu sunt căsătorite”, a adăugat patriarhul.
    Acesta mai consideră că femeile ar trebui în primul rând să se axeze pe “viaţa de familie”. Deasemenea a ţinut să precizeze că acest lucru nu le face în nici un caz inferioare bărbaţilor. Mai mult, femeile au fost lăudate pentru că pe lângă munca depusă la serviciu acestea mai au grijă şi de casă.
    Patriarhul Kirill a mai afirmat că el crede cu tărie că o femeie poate să urmeze o carieră profesională şi în acelaşi timă să fie şi o soţie devotată şi o mamă bună. Sursa: FrontPress.ro


    0 0
  • 04/10/13--01:07: Turneu de arte martiale

  • Turneu de arte martiale de sustinere a PRIZONIERILOR POLITICI nationalisti (FOTO+VIDEO)

    autor: FrontPress 10.04.2013
    0Duminică a avut loc în St.Petersburg un turneu de arte marţiale organizat de mai multe grupări radicale precum Mişcarea Imperială Rusă, Fundaţia “Ajutorul Rusesc” sau Iniţiativa Naţională şi Socială. Conform spuselor organizatorilor, evenimentul a fost unul caritabil şi a fost dedicat prizonierilor politici naţionalişti.
    “Scopul principal al acestui eveniment este acela de a ne solidariza cu camarazii noştri din temniţe, să facem donaţii pentru ei şi să contribuim la fondul de ajutorare dedicat lor. În al doilea rând este un prilej de a ne revedea, de a discuta şi de a ne consolida forţele”, a spus unul dintre organizatorii evenimentului la care au participat peste 80 de persoane. Sursa: FrontPress.ro
    123456789101112131415


    0 0
  • 04/10/13--07:48: Un banc...:)))

  • Lecţia de limbă română. Profesorul întreabă:
    – Ion, ce este deznădejdea?
    – Deznădejdea e atunci cînd mergi seara pe drum, în faţa ta merge o fată frumoasă, iar cînd să te apropii de ea, apare un autobuz şi ea pleacă.
    – Bine, bravo, Ionele!
    – Vasile, ce este deznădejdea?
    – Deznădejdea e atunci cînd mergi seara pe drum, în faţa ta merge un băiat frumos, iar cînd să te apropii de el, apare un autobuz şi el pleacă.
    – Hmmm!...
    – Bulă, ce este deznădejdea?
    – Deznădejdea e atunci cînd mergi seara pe drum, în urma ta merge Vasile, iar la orizont nu se vede nici un autobuz.

    0 0



    O domnisoara la o petrecere este intrebata de chelner daca mai doreste whisky:
    - Domnisoara, doriti inca un pahar??
    - Nu multumesc, imi face rau la picioare?
    - Adica cum, va amortesc?
    - Nu, mi se desfac !

    0 0
  • 04/11/13--07:32: Limba romana

  • “Limba latina se trage din cea romana, nu invers” (VIDEO)

    autor: FrontPress 11.04.2013
    daciiMiceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai. El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum!
    1Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”. Această declaraţie o puteţi vedea pe internet, pe YouTube, minutele 52.30 – 53.11.
    România, Grădina Maicii Domnului
    Cu alte cuvinte, teoria conform căreia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limba strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă. Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Din această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşi popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neam tracic. Menţionăm că Miceal Ledwith este o personalitate irlandeză care nu are interese personale în România. De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”. În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?
    Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci
    Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă.
    Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic. De Sorin Golea – Libertatea


    0 0
  • 04/11/13--08:02: Amerigo Vespucci

  • Amerigo Vespucci(1454-1512) nedreptate istorica pentru ca America ii poarta numele



    Ce scria Amerigo Vespucci despre continentul care îi poartă numele: "Femeile sunt atât de lascive încât părţile ruşinoase ale soţilor stau mereu umflate"...




    Exploratorul florentin Amerigo Vespucci, primul care si-a dat seama ca America descoperita de Columb e un continent nou si nu partea estica a Indiei, se intorcea in anul 1500 in Spania, dupa ce explorase teritoriul actual al Braziliei, cu povesti incredibile despre ceea ce vazuse in Lumea Noua.

    "Femeile sunt foarte atragatoare. Niciuna nu are sanii lasati. Dar sunt si niste vrajitoare monstruoase. Fiind foarte lascive, partile rusinoase ale sotilor lor stau mereu umflate, devenind uriase, diforme si dezgustatoare. Eventual, multora le cad, devenind eunuci", scria Vespucci.

    Povestile lui erau atat de fascinante, incat atat Spania, cat si Portugalia s-au oferit sa-i finanteze o noua expeditie spre Lumea Noua.

    In prezent, povestile lui Vespucci sunt considerate exagerari grosolane, insa, la vremea aceea, aveau efectul scontat - generau interes si sponsorizari pentru expeditii. Iar Vespucci se pricepea de minune sa furnizeze relatari senzationale.

    Intr-o scrisoare catre Lorenzo de'Medici, Vespucci povestea despre pericolele calatoriilor peste ocean, dar si despre minunile din Lumea Noua.

    "Riscurile naufragiului, nenumaratele sacrificii ale trupului, angoasa permanenta care ne afecta spiritele... Cazusem prada unei asemenea frici incat renuntasem la gandul ca vom supravietui. Insa, in mijlocul furtunii, prin voia Domnului ni s-a aratat continentul, pamantul nou si lumea noua", scria Vespucci.

    Acesta cercetase ani intregi hartile lumii cunoscute si a realizat, explorand teritoriile actuale ale Braziliei si Venezuelei, ca pamantul pe care ajunsese nu semana deloc cu India in care ceilalti exploratori, incepand cu Cristofor Columb, credeau ca ajunsesera.

    Lumea Noua pe care isi dadea seama ca o descoperise o zugravea in aceiasi termeni senzationali.

    "Cu siguranta, daca paradisul terestru ar exista, ar trebui sa fie in aceste parti ale lumii", scria Vespucci, adaugand ca oamenii din partile acestea nu cunosc alt metal decat aurul, nu poarta haine, nu sunt afectati de imbatranire sau de boala.

    "Traiesc 150 de ani si rar se imbolnavesc", scria Vespucci.

    In alte scrisori, exploratorul vorbea de cruzimea oamenilor de aici.

    "Se mananca unii pe altii, cel victorios il mananca pe cel invins. Cunosc un barbat care a mancat 300 de oameni", scria Vespucci, povestind apoi si de atragatoarele femei ale locului si efectul pe care lascivitatea lor il are asupra sotilor.

    Vespucci mai povestea ca, vazand barbati crestini, femeile locului, impinse de patima, s-au dedat la masturbare.

    In parte si datorita acestor povesti, numarul celor dispusi sa exploreze Lumea Noua a sporit considerabil incepand cu secolul XVI. Amerigo Vespucci a devenit la randul sau faimos. In 1505, un geograf german pe nume Martin Waldseemüller concepea o noua harta a lumii, care continea si un continent sudic, denumit America, in cinstea lui Amerigo Vespucci.

    Ulterior, Waldseemüller a inceput sa aiba indoieli in privinta priceperii lui Vespucci si a vrut sa schimbe denumirea continentului.

    Renumele exploratorului era atat de mare, insa, incat numele America dainuieste si in ziua de azi, la fix 500 de ani de la moartea lui Vespucci.

    jurnalul.ro


older | 1 | .... | 42 | 43 | (Page 44) | 45 | 46 | .... | 171 | newer