Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 91 | 92 | (Page 93) | 94 | 95 | .... | 171 | newer

    0 0
  • 01/23/14--21:14: 155 de ani de la unire
  • 155 de ani de la unirea Principatelor Romane sau “Unirea Mica”

    autor: FrontPress 24.01.2014



    0 0
  • 01/23/14--22:19: Abuzuri
  • ABUZURI ale Jandarmeriei, IERI si AZI

    autor: FrontPress 24.01.2014

    România ultimilor ani a fost martora unor abuzuri de neimaginat ale jandarmilor, reclamate atât de presă cât şi de simplii cetăţeni. S-au scris o sumedenie de articole în legătură cu protestele din Piaţa Universităţii din 2013 sau despre incidentele de la Pungeşti. Ce nu s-a menţionat este faptul Jandarmeria a fost mai mereu o instituţie contestată şi detestată de românii obişnuiţi, militarii fiind folosiţi chiar şi în perioada interbelică ca braţ armat al puterii împotriva opozanţilor politici.
    Protestele recente din capitală şi din alte oraşe ale ţării s-au terminat nu de puţine ori cu victime colaterale, majoritatea simplii trecători în zona mitingurilor sau demonstranţi paşnici. Au avut loc perchiziţii corporale şi filmări ilegale, filtre stradale cu scop “preventiv”, îngrădiri ale dreptului la liberă circulaţie pe domeniul public, reţineri abuzive, umilinţe de nedescris, amenzi nefondate şi procese verbale completate de dinainte cu “nu am obiecţii” şi nu în ultimul rând bătăi aplicate fără discernământ.
    Nu au scăpat nici jurnaliştii de furia dezlănţuită a jandarmilor care în general nu au nici un element de identificare personală la vedere (insigne, ecusoane sau numere scrise cu vopsea pe cască), pentru a putea fi traşi la răspundere în cazul comiterii unor ilegalităţi. Au existat chiar şi acuzaţii grave din partea presei şi a suporterilor de fotbal cu privire la infiltrarea agenţilor în civil în rândul manifestanţilor pentru a provoca dezordine şi a oferi pretextul intervenţiei în forţă.
    Înapoi în timp: Jandarmii, o armată păgână împotriva Crucii şi tineretului naţionalist 
    Ceea ce nu cunoaşte publicul larg, dar este un lucru ştiut de istorici, este faptul că această meteahnă a Jandarmeriei s-a manifestat din plin şi în perioada interbelică, o epocă istorică idealizată, pe alocuri în mod eronat, de multă lume. Dorim astfel să prezentăm un caz elocvent petrecut în urmă cu exact 81 de ani, în 24 ianuarie 1933, în Bucureşti.
    Din ordinul lui Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mişcării Legionare care ulterior va fi asasinat ilegal de jandarmi, tinerii naţionalişti din capitală, împreună cu studenţii creştini, au luat iniţiativa amplasării unei cruci din marmură la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, de ziua Unirii Principatelor Române. “Căci fără cruce la mormânt, cultul eroului necunoscut nu e un cult crestinesc!”, argumenta acest demers în ziarul “Dreapta” tânărul pe atunci Mircea Vulcănescu.
    O manifestaţie paşnică de comemorare a jertfei celor aproximativ 225.000 de ostaşi căzuţi pentru făurirea României Mari în timpul primului război mondial, însufleţită de mai mulţi prelaţi, dintre care s-a remarcatpreotul Georgescu-Edineţi, slujitor al bisericii Sfântul Anton – Curtea Veche şi duhovnicul studenţilor bucureşteni. Nimic ieşit din comun până aici. Dar premierul ţărănist Alexandru Vaida Voievod, ministrul apărării generalul Nicolae Samsonovici şi regele Carol al II-lea nu doreau coagularea tineretului sub stindardul Crucii şi al Neamului Românesc. Astfel autorităţile vremii au decis că instalarea unei cruci nu corespunde din punct de vedere “urbanistic” şi în plus “mormântul reprezintă un simbol nu numai pentru creştini”. În acest context s-a apelat la jandarmi.
    Aceştia au intervenit brutal şi abuziv atacându-i pe cei prezenţi la comemorare, violenţele soldându-se cu mulţi răniţi. Practic cei circa 2.000 de participanţi la procesiune, văzând grupul de jandarmi care dorea dispersarea adunării, au îngenunchiat şi au făcut un scut uman în jurul preoţilor şi crucii. “Oamenii legii” au început atunci să lovească tinerii cu paturile puştilor. Printre primele victime a fost chiar un om al Bisericii, preotul Georgescu, care a fost scuipat şi umilit de jandarmi, pentru ca apoi să fie reţinut şi anchetat în beciurile poliţiei capitalei, unde bătăile au continuat. În urma acestui atac păgân, crucea a fost sfărâmată în bucăţi. Până la urmă, la apelul preoţilor, studenţii şi legionarii s-au retras răniţi şi sângerând din faţa forţelor de represiune.
    Nicolae Georgescu-Edineţ, un erou al crucii 
    “Eu am fost călcat în picioare şi apoi, tot de la armă, m-am ales cu o coastă ruptă. Capul mi-a scăpat fără rană întrucât m-au favorizat numai nişte cauciucuri poliţieneşti”, povesteşte părintele Ilie Imbrescu în cartea sa “Biserica şi Mişcarea Legionară”, el fiind desemnat la acel eveniment, alături de legionarul Traian Puiu, să poarte crucea din marmură, ca reprezentant al Comitetul Executiv al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini din România.
    Ilie Imbrescu, un promotor la României creştine 
    După incident au luat poziţie în presa vremii mai multe personalităţi marcante ale Mişcării Legionare şi Bisericii Ortodoxe, precum Patriarhul Miron Cristea, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic sau Vasile Marin, care prin ţinuta lor morală au reuşit să atragă opinia publică de partea celor loviţi de jandarmi. Ulterior, prin grija asociaţiei “Cultul Eroilor” şi cu binecuvântarea întâistătătorului ortodox român, la căpătâiul Eroului Necunoscut a fost aşezată o cruce cu patru feţe, către toate punctele cardinale, astfel făcându-se dreptate celui care a luptat pentru neamul românesc şi credinţa strămoşească.
    Acest caz punctual şi elocvent, nu a fost din păcate singular. Jandarmii au fost folosiţi de guvernele “democrate” ale vremii şi apoi în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea pentru a intimida populaţia în preajma alegerilor, mai ales la sate. Opoziţia în general şi Mişcarea Legionară în particular au fost victime regulate ale abuzurilor de acest fel. Reproşul cel mai dureros, şi poate pata cea mai ruşinoasă de pe obrazul Jandarmeriei Române, a fost asasinarea ilegală şi mişelească a lui Corneliu Codreanu în 30 noiembrie 1938, omul care a înmagazinat speranţele şi năzuinţele unei întreagi generaţii de tineri curaţi la suflet şi ale unei mari părţi a elitei intelectuale a acelor vremuri tulburi, de la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, până la Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Radu Gyr şi mulţi, mulţi alţii.Sursa: FrontPress.ro
    Jandarmi rurali (1912) 

    0 0
  • 01/24/14--03:32: Iasi
  • Iasi: Politicieni paziti de sute jandarmi, politisti si garduri de metal de furia populara

    autor: FrontPress 24.01.2014

    0Liderul PNL Crin Antonescu şi primarul Iaşiului Gheorghe Nichita, dar şi alţi politicieni locali sau de la centru, au fost huiduiţi vineri la amiază cu ocazia manifestărilor dedicate Zilei Unirii Principatelor Române. Manifestanţii s-au arătat scârbiţi de întreaga clasă politică şi au scandat “Hoţii!”, “Jos Băsescu”, “Jos Antonescu”, “Jos Ponta”, deşi la festivităţi nu au participat premierul sau preşedintele.
    Printre cei 2.000 de români adunaţi în centrul oraşului s-au numărat şi activişti împotriva exploatării aurifere de la Roşia Montană sau contra gazelor de şist. În mulţime au putut fi văzute printre steaguri tricolore sau mesaje unioniste şi pancarte cu texte de genul “Ponta, trădătorule!”, “Ponta şi ai lui nu-şi văd de lungul nasului”, “Un morcov pe zi şi Ponta nu va veni”, “Ponta, fă aşa, pune sonda la mă-ta”, precum şi “La Roşia Montană sunt şi oameni nu doar aur”, “Mişcarea de rezistenţă de la Pungeşti”.
    Pentru a-i ţine la distanţă pe politicieni de furia populară, ieşenii nelăsându-se impresionaţi de porţiile de mâncare gratuite promise de autorităţile locale, au fost mobilizaţi sute de jandarmi şi poliţişti, mai mulţi protestatari fiind chiar reţinuţi şi evacuaţi din Piaţa Unirii. Deasemenea, în zonă au fost amplasate garduri metalice iar în perimetrul de lângă scenă au avut acces doar oficali şi susţinători ai partidelor politice de sistem. Sursa: FrontPress.ro
    312


    0 0
  • 01/24/14--06:58: Palat tiganesc
  • Un palat tiganesc din Timisoara va fi demolat in maxim o luna

    autor: FrontPress 24.01.2014

    0Primarul liberal al Timişoarei, Nicolae Robu, a declarat vineri că a fost câştigat un proces care va permite autorităţilor locale să demoleze un palat ţigănesc din zona Prințul Turcesc, construit ilegal.
    “Am câștigat în instanță definitiv, irevocabil, procesul cu cei care au construit asemenea mizerie și ne-am adresat executorilor pentru punerea în aplicare a sentinței judecătorești care prevede demolarea a ceea ce s-a construit ilegal. Clădirea este situată pe strada Musorgski la numărul 7. Pârâtul este Neda Florian. Iată că Primăria continuă seria succeselor în instanță. Vom fi necruțători față de oricine încalcă legea. În 12 decembrie 2013 s-a dat sentința, dar abia acum am primit motivarea sentinței”, a declarat edilul şef.
    “Neda Florian a obţinut o autorizaţie de construcţie pentru P+1, Primăria Timişoara fiind proprietar pe o pătrime din clădire. Face omul un palat cu 5 nivele, Primăria căştigă procesul, urmând ca nivelele să fie date jos”, a declarat la rândul lui viceprimarul Traian Stoia.
    Proprietarii clădirii ridicate ilegal au la dispoziţie 30 de zile să aplice hotărârea jduecătorească şi să demoleze ei construcţia. În caz contrar, demolarea se va face de autorităţi, dar tot pe cheltuiala proprietarului.Sursa: FrontPress.ro
    312

    0 0
  • 01/24/14--07:02: Opozitie
  • Profesorul Robert Reisz se opune numirii unei strazi din Timisoara dupa Petre Tutea, “membru al nomenclaturii legionare”

    autor: FrontPress 24.01.2014

    petre tuteaÎn Consiliul Local Timişoara urmează să se voteze câteva schimbări de denumiri stradale şi atribuiri de nume pentru străzi noi. Una din cele mai importante schimbări se referă la “strada fără nume”, din zona centrală Cetate, care va deveni strada Petre Ţuţea, după numele unuia dintre cei mai mari filozofi naţionalişti creştini din România secolului trecut. Deşi nu s-a stabilit încă data în care această chestiune va fi dezbătută în Consiliul Local, au apărut deja contestatarii, care fac aluzie în primul rând la trecutul legionar al lui Petre Ţuţea.
    robert_reiszGrul de contestatari este alcătuit din câteva cadre universitare, iniţiatorul fiind profesorul de 49 de ani Robert D. Reisz, originar din Lugoj. Acesta, alături de alţi colegi, va trimite o scrisoare de protest către Consiliul Local Timişoara.
    “Considerăm că numirea unei străzi este unul din gesturile simbolice importante ale unei localități având un rol de identificare și construcție identitară. Imaginea de ansamblu a numelor străzilor orașului formează împreună cu denumirile instituțiilor publice, cu monumentele și celelalte obiecte urbane o configurație fizică, concretă a valorilor noastre. În acest context dorim să ne opunem propunerii menționate”, se arată în scrisoarea de protest.
    Printre argumentele aduse de contestatari se numără faptul că Petre Țuțea nu a avut nici o relație biografică cu orașul Timișoara, deşi mai există şi alte denumiri de străzi după personalităţi istorice sau culturale, care nu au avut tangenţă directă cu oraşul de pe Bega dar care au o însemnătate importantă pentru naţiunea română în ansamblul ei.
    Dar obiecţiile majore sunt legate de opţiunea ideologică a marelui filozof. “Petre Țuțea a fost, în tinerețe, membru al nomenclaturii legionare, având poziții de decizie în guvernarea legionară, a fost unul dintre autorii Manifestului Revoluției Naționale și a publicat articole de presa propagând ideile legionare, motiv pentru care considerăm că este o personalitate controversată și neconsonantă cu spiritului civic și cultural al Timișoarei. Simbolul Petre Țuțea este legat de o configurație ideologică de extremă dreaptă străină de identitatea orașului nostru pe care ne-o dorim legată de valori ale libertății, democrației, toleranței și progresului”, mai susţin contestatarii conduşi de Robert Reisz, profesor de statistică la Facultatea de Științe Politice, Filozofie și Științe ale Comunicării, Universitatea de Vest.
    Deocamdată scrisoarea a mai fost semnată, în afară de Robert Reisz, de lectorul Constantin Parvulescu, lectorul Claudiu Mesaros şi conferenţiarul Ciprian Panzaru, toţi angajaţi de Universitatea de Vest Timisoara.
    0Viceprimarul Timişoarei, liberalul Dan Diaconu, a fost cel care a propus atribuirea denumirii Petre Ţuţea. Strada este situată între strada Eugeniu de Savoya şi strada Proclamaţia de la Timişoara, perpendiculară pe acestea, între imobilele cu numerele poştale 5 şi 7 de pe str. Proclamaţia de la Timişoara. Propunerea a fost făcută în cadrul  Comisiei de Atribuire sau Schimbare de Denumiri la Străzi, Parcuri, Pieţe şi va ajunge în plenul Consiliului Local Timişoara, la o dată care nu a fost stabilită încă.
    petre-tuteaÎn data de 6 octombrie 1902, se năştea în Boteni, judeţul Argeş, marele gânditor creştin, economist şi om politic Petre Ţuţea. În calitatea sa de membru activ al Mişcării Legionare, după ce în prealabil a fost un om de stânga, a fost un prieten apropiat al altor mari personalităţi care au marcat naţionalismul interbelic românesc, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica sau Petre Pandrea.
    În cadrul Guvernului Național-Legionar instaurat în septembrie 1940, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Șef de Serviciu și apoi cea de Director în Ministerul Economiei Naționale. După lovitura de stat antonesciană a fost Șef de secție în Ministerul Războiului iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.
    După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor îndurate.
    A continuat să fie urmărit de Securitate şi i-au fost confiscate mai multe manuscrise în urma numeroaselor descinderi domiciliare.
    Petre Ţuţea a murit în ziua de 3 decembrie 1991, apucând să traiască prăbuşirea regimului totalitar comunist în 1989. Cu toate acestea a fost şi un critic al direcţiei pe care s-a înscris România postdecembristă, diametral opusă gândirii sale axate pe Naţiune şi Divinitate. Sursa: FrontPress.ro


    0 0
  • 01/24/14--12:03: ND Cluj
  • ND Cluj despre politicienii locali: tolereaza extremismul maghiar si nu respecta cultura romaneasca

    autor: Nationalist 24.01.2014

    ND (9)Publicăm mai jos comunicatul de presă al Noii Drepte Cluj despre vandalizarea statuii lui Baba Novac pentru a doua oară. Naționaliștii clujeni îi acuză pe politicieni că tolerează acțiunile xenofobe ale extremiștilor unguri, considerând că atât timp cât cei vinovați pentru acest act de vandalism nu au fost identificați și pedepsiți, aleșii locali nu au respect pentru cultura românească și monumentele orașului.
    ”Statuia eroului Baba Novac a fost vandalizată  pentru a doua oară. Și de data aceasta au fost furate literele care compuneau cuvântul ”unguri”. Din păcate nici acum autoritățile locale nu i-au identificat pe cei vinovați, probabil extremiști maghiari.
    Noua Dreaptă Cluj consideră că atât timp cât Primăria și Poliția nu îi vor identifica și sancționa conform legii pe cei responsabili de acest gest anti-românesc, astfel de cazuri vor deveni tot mai dese. Lipsa unei reacții a politicienilor locali ne face să credem că aceștia tolerează acțiunile anti-românești la Cluj-Napoca și nu au respect față de monumentele românești ale orașului. Ne întrebăm: La fel s-ar fi procedat și dacă era vorba de un monument unguresc?
    .
    Cerem autorităților locale să-și facă datoria, să-i identifice și să-i sancționeze pe cei ce au vandalizat monumentul, precum și reabilitarea acestuia. Dacă antiromânismul și vandalizarea monumentelor vor fi acceptate la Cluj, orașul riscă să nu mai ajungă Capitală Culturală Europeană în anul 2021, căci asemenea acțiuni xenofobe nu au ce căuta într-un oraș ce se pretinde civilizat.” Biroul de Presă al Noii Drepte Cluj

    0 0
  • 01/24/14--12:11: Pofta buna !


  • 0 0
  • 01/24/14--12:26: Ucigasii de parinti

  • O metodă bizară de pedeapsă mortală din timpul Imperiului Roman implica prezenţa unui râu, unui sac, unei vipere, unui câine, unui cocoș și unui șarpe. Acestă pedeapsă se aplica în cazul omorârii părinților și a fost utilizată chiar până în secolul al XVIII-lea în Germania. E ciudat cum într-o ţară occidentală se mai practica acum 3 secole aşa ceva…
    Dar, să revenim la această pedeapsă. În ce constă ea? Aşa cum spuneam mai sus, ea a fost inventată în timpul Imperiului Roman şi purta numele de “poena cullei”, fiind una dintre cele mai crude şi mai neobişnuite pedepse din istorie.“Poena cullei” este latinescul pentru “pedeapsă cu sacul”.

    Până când să fie adoptată “poena cullei” în codul penal al Imperiului Roman, criminalii de părinţi erau băgaţi într-un sac cusut şi apoi aruncaţi în apă. Dar romanilor nu li s-a părut pedeapsa destul de severă, astfel încât au hotărât să-i mai adauge ceva: sacul să fie umplut şi cu animale: cu o viperă, un câine, un cocoș și chiar cu o maimuță! Astfel încât, victima nu numai că avea de suferit groaza înecului, dar mai era şi zgâriată și mușcată de animalele îngrozite şi ele de iminenţa morţii prin înec!
    “Poena cullei” a fost introdusă lui Constituţia împăratului Adrian. Dar, dacă apa nu se afla în apropiere, atunci condamnatul era pus în acelaşi sac, odată cu vipera, cocoşul, câinele sau maimuţa, şi aruncat la animalele sălbatice, pentru a fi sfâşiat de acestea din urmă!
    lovendeal.net

    0 0
  • 01/24/14--12:31: Regina Maria

  • Iubirile Reginei Maria a României (1)

    „Azi, la ora 10,30, Alteţa Sa Regală şi Imperială Ducesa de Edinburgh a născut o Prinţesă. Alteţa Sa Regală şi Imperială şi Prinţesa Infantă se simt perfect"– aşa suna anunţul din ziarul Times care anunţa nasterea la 29 octombrie 1875 a celei ce urma sa fie regina Romaniei. Nou-născutei i s-a spus Maria Alexandra Victoria, Prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei. Prinţesei i se va spune mai târziu Missy.

    Despre copilăria sa in Anglia , Regina Maria mărturiseşte:  Am crescut ca o mică persoană cu maniere excesiv de regeşti, plină de propria-miimportanţă şi cu convingerea că strălucirea noastră, asemenea celei solare,era o realitate incontestabilă.


    Regina Maria a romaniei
    Ducesa de Edinburgh impreuna cu copii

     În 1876, cînd Missy avea unsprezece ani, tatăl său a fost numit comandantul Flotei din Mediterana al Maiestăţii sale şi familia Edinburgh s-a mutat la Malta. Aici avea să locuiasca împreună cu familia,  in palatul San Antonio, o oază orientală cu aspect misterios. Şi aici avea să simtă primii fiori ai dragostei:
    O prezenţă fericită în copilăria lui Missy a fost Maurice Bourke, un tînăr care a pătruns în viaţa familiei Edinburgh pe cînd se aflau în Malta, unde era căpitanul iahtului Ducelui. Bourke, un irlandez cu părul negru ondulat, ochi albaştri şi simţ al umorului, era reconfortant în comparaţie cu doamnele arţăgoase din jurulDucesei. „Mărturisesc cinstit că Maurice Bourke a fost prima mea iubire", scria Regina Măria.Si adaugă:  „Am  făcut chiar crize de gelozie cumplită cînd m-am temut că ar putea să ţină mai mult la vreuna din surorile mele decît la mine." ( Viata Reginei Maria a României – Hannah Pakula ).



    Regina Maria a Romaniei
    Missy - Printesa Maria de Edinburg
    Printul George - viitorul Rege George V




    Tot in Malta, tânăra prinţesă are o relatie speciala cu vărul ei primar George, viitorul Rege George al V-lea al Angliei.  „ Mi-e atît de dor să te văd, draga mea Missy " sau  „Eşti mereu în gîndurile mele, dragă Missy" i se adresează  acesta in scrisorile sale. Cu toate acestea, nimeni din familia regală engleză nu a înţeles de cePrinţesa Maria de Edinburgh nu s-a casatorit cu  Prinţul George al Angliei, care o dorea  de soţie.

    Regina Maria a Romaniei
    Missy

    In 1889, familia Edinburgh s-au mutat din nou, de astă dată  în micul ducat german Coburg, pe care Ducele urma să-1 moştenească împreună cu teritoriul învecinat, Gotha. În această perioadă, mama frumoasei prinţese Maria, Ducesa de Edinburgh , o germanofilă înfocată, începe sa negocieze căsătoria lui Missy cu Ferdinand Victor Albert Mainrad, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen., in acea vremePrincipele Moştenitor al României. În acea perioada, Printul Ferdinand tocmai işi luase angajamentul in faţa  unchiului său Regele Carol I de a renunţa la marea sa iubire, frumoasa Elena Văcărescu.


    Elencuta Vacarescu
    Elena Văcărescu - marea iubire a Prinţului Ferdinand

    Cei doi, Missy si Ferdinand, se cunosc la o petrecre data de Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei intr-un castel din Cassel. Missy, care nu ştia incă nimic de aranjamentul făacut de mama sa,  a fost aşezată lîngă Ferdinand al României. Imbrăcată intr-o rochie superbă mov, Missy s-a străduit să fie amuzantă. Ferdinand nu vorbea englezeşte, dar a fost reconfortant de modest în atmosfera ceremonioasă şi plină de îngîmfare de la Curtea Kaiserului. 

    Ducesa de Edinburgh  aranjeaza in continuare intălniri intre cei doi, -excursii, vizite la galerii de artă, spectacole de teatru, cumpărături.

    Regina Maria se confesează mai apoi scriind despre această perioadă:„Munchenul este oraşul ideal pentru un asemenea lucru... eram amîndoi tineri, văzduhul era plin de iubire, era primăvară, iar chipul mamei era fericit, plin de speranţe."


    Regina Maria a Romaniei
    Printesa Maria in anul căsătoriei (1893)

    Logodna a urmat repede şi a avut loc la Neue Palais din Potsdam. „Mama era radioasă şi cred că Charly a fost aceea care 1-a ghidat pe timidul Prinţ spre momentul crucial. Pentru mine este un mister cum de a avut curajul să mă ceară de soţie; dar a făcut-o, iar eu am acceptat - am spus «Da», ca şi cum ar fi fost un cuvînt firesc şi simplu de rostit. «Da», şi cu acest «da» mi-am pecetluit soarta". Viitoarea regină a României avea abia 17 ani iar prinţul Ferdinand era cu 10 ani mai mare. 


    Principele moştenitor Ferdinand in anul căsătoriei (1893)
    Surse: Ultima romantica regina Maria a României - Hannah Pakula 
                     Povestea vietii mele - Memoriile  Reginei Maria a României
    deieri-deazi.blogspot.com

    0 0
  • 01/24/14--12:46: Somn usor !


  • 0 0
  • 01/24/14--20:52: Regina Maria

  • Iubirile Reginei Maria a României (2)

    Click aici pentru prima parte

    Nunta prinţesei Maria de Edinburgh cu Principele moştenitor Ferdinand al României a avut loc la 10 ianuarie 1893 in castelul medieval al familiei de Hohenzollern de la Sigmaringen. Au fost oficiate trei ceremonii , una civilă si două religioase ( catolică si protestantă ). Despre acea zi, Hannah Pakula consemnează in cartea sa  Ultima romantica – Viaţa Reginei Maria a României:

    In dimineaţa de l0 ianuarie 1893, Missy s-a trezit în dangătul clopotelor de cununie. Era o zi rece de iarnă. Ceremonia a fost celebrată de trei ori - civilă, catolică şi protestantă. Ceremonia catolică a fost cea mai impresionantă, fiindcă Ferdinand era devotat credinţei sale. Slujba a fost interminabil de lungă, dar mireasa a găsit o oarecare alinare în culturile latineşti monotone; „M-au învăluit într-un soi de transă protectoare, care mi-a potolit teama şi a lăsat speranţa să se strecoare în inima mea care băteaînspăimântător de tare." Ceremonia anglicană s-a desfăşurat într-un mic antreu al Sălii Strămoşilor din castelul Sigmaringen, oficiată de un preot din marina britanică. Missy a traversat ceremoniile şi banchetul de nuntă „ca şi cum ar fi fost un vis, un vis îndepărtat, în care jucam un rol de vis ".



    Principele Ferdinand dupa casatoria cu Maria de Edinburgh - 1893

    Din păcate vraja s-a destrămat foarte repede. Luna de miere la castelul de vînătoare de la Krauchenwies – in apropiere de Sigmaringen - a fost un eşec. Regina Maria nota :  „Era iarnă, noi eram timizi şi încă străini unul faţă de celălalt şi nu era absolut nimic de făcut. Nando( Ferdinad ) nu era un bărbat spiritual şi nici unul plin de imaginaţie, aşa încît nu prea ştia ce să facă s-o întreţină pe tînăraşi atît de copilăroasa lui soţie."

    Deasemenea ea mărturisea mai târziu: „M-am căsătorit atît de tînără... nimic nu se trezise în mine... căsătoria a fost pentru mine un şoc neplăcut şi numai cu foarte mare greutate am izbutit să-mi obişnuiesc mintea... s-o accepte".


    Principesa Maria a Romaniei

     Lucrurile nu au stat mai bine nici dupa venirea in Romania. Viaţa la curtea Regelui Carol I era austeră. Tânăra priţesă de 17 ani trebuia să işi îndeplinească multele indatori impuse de severul ei socru. Într-o scrisoare adresată mamei Missy  se destăinuie:  „Sunt o atracţie atît de mare pentrutoată lumea, încît toţi vor să mă vadă. La ultimul bal m-am simţit ca un soi de animal expus la vedere, dar dacă, privindu-mă, au o satisfacţie oarecare, lucrul acesta nu mă deranjează cîtuşi de putin." Şi din păcate  relaţia cu Prinţul Ferdinand (care incă suspina după vechea lui dragoste – Elena Văcărescu ) este din ce in ce mai rece. Şi in aceste luni de neadaptare la noul statut , intr-o ţară cu obiceiuri total noi pentru ea, Printesa Maria – care vă  reamintesc avea doar 17 ani – se pregăteste să nască primul copil.

    Durerile naşterii au început sîmbătă, la vremea cinei, iar a doua zi, duminică 15 octombrie 1893, la ora 1, Missy a adus pe lume, în marele dormitor oficial din Castelul Peleş, un băiat. Nou-născutul a primit numele de Carol, după numele unchiului tatălui său.” ( Hannah Pakula -Ultima romantica – Viaţa Reginei Maria a României ).


    Principesa Maria a Romaniei si marea ei pasiune-  calaria

    Peste doar trei luni, Prinţesa Maria răâane dinnou insărcinată. Si sarcinile nu au fost uşoare pentru viitoarea Regină. Ea mărturiseşte:

    Nu ştiu dacă toate femeile suferă la fel de mult ca mine cînd trec prin aşa ceva. Poate nu se cuvine să mă simt astfel, dar nu-mi pot reprima acest sentiment." Ca şi la prima naştere , doctorul român care a asistat-o a refuzat să îi administreze un anestezic ( conform moralei ortodoxe a vremii  - femeile trebuie să plătească prin suferinţă păcatul Evei ) i-ar experienţa a traumatizat-o pe prinţesă. A născut la 12 octombrie 1894 o fetiţă căreia i s-a pus numele Elisabeta, după numele Reginei,  pe cea care avea să fie mai târziu Regina  Greciei.

    În toată această perioadă relaţiile dintre Maria şi Ferdinand s-au răcit constant. Şi ca urmare îÎn anii ce au urmat au  inceput  să apară şi primele zvonuri  despre iubirile din afara căsătoriei ale prinţesei.

    In anul 1896 Maria şi Ferdinand au fost invitaţi la Moscova pentru a participa la încoronarea verilor ei Nicolae al II-lea şi Alexandra. Aici tanăra principesă Maria are un succes răsunator. Şi din acest moment destinul prinţesei incepe să se schimbe. „A cucerit pe dată o întreagă trupă de admiratori înfocaţi, „cei mai mulţi dintre ei... ofiţeri sclipitori, eleganţi, sentimentali, îndrăzneţi, plini de ardoare ruseasca împletită cu acea melancolie aproape insuportabilă atît decaracteristică slavilor, o melancolie ce-ţi frînge coardele inimii şi-ţj tulbură liniştea". Cel mai înfocat a fost vărul ei, Marele Duce Boris, cu zîmbetul său larg şi vocea puternică. Missy nu a fost intimidată de reputaţia lui de Cassanova. „Ruşii se aprind uşor, spunea ea, iar vorbele slavilor sînt dulci." Se spune ca atunci Missy s-a indrgostit de Marele Duce Boris Vladimirovici.


    Marele Duce Boris Vladimirovici


    Zvonurile despre o presupusă iubire dintre cei doi au fost alimentate si de o lungă vizită la Sinaia a Marelui Duce. „ Boris era plin de energie. Boris, spune ea, „nu este leneş ca Nando, care stă şi cască". Şederea îndelungată a vărului ei şi evidenta lui adoraţie faţă de Măria au stîrnit însă comentarii în cercurile re­gale şi i-au atras reproşuri din partea mamei. Ce-i trecea prin minte lui Missy? Îl prefera oare pe Boris soţului ei? “ – conform aceleiaşi Hannah Pakula.Cert este ca Boris se pare că a fost tatăl celui de-al treilea copil al Principesei  , o fetiţă, Maria, căreia i se spunea Mignon care s-a nascut la 6 ianuarie 1900. 

    Printesa Maria cu Principele Carol si Principesele Elisabeta si Maria

     Deşi cu strângere de inimă, Ferdinand a fost nevoit să accepte copilul ca fiind al său. Încep să apară si primele bârfe  legate de un eventual divorţ al cuplului princiar. Cert este ca Marele Duce Boris a fost doar primul presupus amant al printesei.


    Sursa fotografiilor :
    Biblioteca digitala a Municipiului Bucuresti si www.george-damian.ro
    deieri-deazi.blogspot.com 

    0 0
  • 01/24/14--21:04: Jaf
  • JAFUL cu anomalii se tine. Cine va profita de pe urma LIBERALIZARII preturilor la energie?

    autor: FrontPress 25.01.2014

    0Liberalizarea inventată de Comisia de la Bruxelles şi FMI pe piaţa energiei nu porneşte, cum ar fi firesc, de la preţurile de producţie (căci nici n-ar fi posibil), ci de la ultima verigă a lanţului, respectiv de la preţurile de consum.
    Mai concret, se pretind, aşa nitam-nisam, preţuri mai mari consumatorilor! Şi anume cu cât mai mari? Iată, de pildă, la gaze: consumatoriilor li se cere să nu mai plătească un preţ legat de costurile de exploatare pe plan intern, ci preţul în caz de import, în speţă preţul gazelor importate din Rusia. Mai precis, un preţ de aproape trei ori mai mare! În folosul cui? În folosul celor ce încasează banii de la consumatori. Respectiv, distribuitorii! Cum dracu’ se face dar toţi distribuitorii, precum căpuşele, sunt străini: austriecii de la OMV şi Petrom, ungurii de la MOL, kazahii de la Rompetrol, italienii de la Agip în distribuţia de carburanţi; francezii de la GDF şi nemţii de la E.On în distribuţia de gaze; italienii de la Enel, din nou nemţii de la E.On, cehii de la CEZ în distribuţia de electricitate! Şi cum se face că mai toţi sunt nu privaţi, ci companii de stat: OMV, GDF, E.On, Enel, CEZ?!
    Evident, dacă liberalizarea s-ar face începând cu veriga producţiei, banii din creşterea preţurilor ar fi luaţi de producători şi, vai!, ar reieşi – blasfemie! – că statul este rentabil şi profitabil. Dacă însă liberalizarea este impusă invers, banii sunt încasaţi de capitalul străin şi statului român i se probează încă o dată ineficienţa şi lipsa de performanţă!
    Nu este greu a sesiza că, prin această liberalizare impusă din afară, românului în calitate de consumator i se interzice de fapt să beneficieze cu ceva din împrejurarea că Dumnezeu le-a lăsat românilor şi nu altcuiva niscai resurse. Românul este condamnat să plătească pe gazele proprii acelaşi preţ ca şi cum le-ar importa din Rusia, şi asta numai pentru că alde Germania, căreia nu i-a lăsat Dumnezeu nişte gaze în subsol, le ia din Rusia. Scârboasă solidaritate cere Germania României! De ce nu generalizează Germania salariile sale în România, punând firmele germane să plătească şi în România salariile de acasă, ci doar preţurile sale?! Românii vor sărăci şi mai mult, iar câteva companii străine, bine ţintite, îşi vor umple buzunarele complet pe nedrept şi fără absolut vreun merit. Ceva halucinant! Fără precedent în istoria modernă. O japcă integralist de tip colonial, din cea mai neagră perioadă a colonialismului oficializat! O jefuire fără perdea!
    Înţelegem bine de ce FMI şi Comisia de la Bruxelles au putut susţine aşa ceva. Pentru că, în mod jenant, au ajuns agenţi de vânzări, brokeri cum se spune astăzi, ai unor companii private din Occident, ale căror sâmbete le poartă pe aici şi pe aiurea şi ale căror interese le promovează pe spinarea unor năpăstiuţi. Românii, în mod evident, nu se aleg nici pe termen lung cu ceva din această falsă liberalizare. Nu este vreun sacrificiu pentru foloase viitoare, ci doar un simplu jaf. De Ilie Serbanescu – Jurnalul National

    0 0
  • 01/24/14--21:42: Romania
  • Cand a intrat Romania in Primul Razboi Mondial si ce face dupa 100 de ani

    autor: FrontPress 25.01.2014

    ww1Manualul e clar: România a intrat în Primul Război Mondial pe 27 august 1916. Dar ce ne facem cu cei 150.000 de români transilvăneni şi bucovineni morţi în acelaşi conflict sub culorile austro-ungare?
    Românii din Imperiul Austro-Ungar au intrat în Primul Război Mondial din momentul în care acesta a început, adică de la 28 iulie 1914. Şi au luptat de la început până la sfârşit păstrându-şi onoarea, nu precum cehii, care treceau regimente întregi de partea ruşilor. Încă lipseşte o istorie coerentă a românilor din Imperiul Austro-Ungar în timpul Primului Război Mondial.
    Revenind în ziua de azi, majoritatea statelor europene şi-au pregătit pentru acest an (şi cei ce vor urma) strategii coerente, au fost create suprastructuri interdepartamentale care au ca obiectiv promovarea propriei istorii, organizarea de evenimente etc. Va fi o adevărată fierbere diplomatică vreme de patru ani de acum înainte, va dudui internetul de articole, filme şi fotografii. Liniile fronturilor au rămas aceleaşi ca în urmă cu 100 de ani, iar asta se va vedea din plin.
    Şi România este pe nicăieri, ca de obicei. Am auzit că au fost ceva discuţii, dar s-a preferat varianta „mai aşteptăm”. Pe de-o parte nu este clar cine va fi „şeful” care să coordoneze „parada” (candidaţi sunt mulţi, slavă Domnului! nu de şefi ducem lipsă) şi aşa s-a ajuns la concluzia simplă: România a intrat în Primul Război Mondial din 1916, noi ne ocupăm de manifestări şi comemorări din 2016, până atunci nu ne interesează. Pentru că românii din Transilvania care au murit în Primul Război Mondial nu au fost români.
    Dar să vedem ce fac alţii. Tom Gallagher ne-a anunţat că în Marea Britanie urmează o perioadă de revenire a naţionalismului – iar comemorările Primului Război Mondial vor fi în următorii ani prilejuri excelente pentru relansarea naţionalismului britanic. Arhivele Naţionale de la Londra au digitizat TOATE jurnalele de luptă ale marilor unităţi care au participat la conflict, 1,5 milioane file. Şi nu doar le-au digitizat, le-au şi suit pe internet unde oricine le poate citi gratis şi chiar mai mult decât atât. Cineva de la Londra a avut ideea unui „crowdsourcing project” – oricare cititor al jurnalelor de luptă poate contribui la inventarierea acelor multe file digitizate. Fiecare britanic are ocazia să ia parte la „refacerea istoriei” Imperiului şi să se simtă mândru de faptele înaintaşilor. (detalii aici)
    P.S. Dacă sunteţi curioşi să vedeţi cu ce se ocupau românii în 1914 vă recomand cartea lui Lucian Boia “Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial”, ebook (aici) sau varianta tipărită (aici). De George Damian

    0 0
  • 01/24/14--21:49: Secret de stat :)


  • 0 0
  • 01/25/14--10:53: Spiritualitate teoretica
  • 2014

    POVESTIRI SPIRITUALE, SPIRITUALITATE TEORETICA Nici nu stiti cat de norocosi sunteti ca traiti viata pe care o aveti!

    Povestea de mai jos este una lunga, dar, daca aveti rabdare sa o cititi pana la capat nu o sa va para rau.
    Sultanul Mahmud, unul dintre cei mai intelepti care au domnit vreodata in Egipt, cadea adesea prada unei tristeti fara pricina. Lumea si viata ii pareau intunecate si se plangea de soarta sa, pizmuind pana si pe cel mai sarman dintre tarani.
    Intr-una din zile, pe cand sedea asa trist si abatut, nevrand sa manance si nici sa vada de carmuirea tarii, dorind numai sa vina moartea dintr-odata, cineva i-a adus vestea sosirii unui personaj deosebit, despre care se spunea ca este vrajitor si vraci, si care nu avea pereche pe pamant. A poruncit fara niciun chef sa fie lasat sa intre si a vazut o fiinta slaba si descarnata, care venea de departe, din Maghreb, si care nu avea drept vesmant decat o barba nemaipomenita si o cingatoare in jurul mijlocului.
    A pasit spre sultan, l-a apucat de mana si l-a dus spre una din cele patru ferestre ale salii tronului. Cele patru ferestre erau indreptate spre cele patru zari. Batranul a deschis prima fereastra si a rostit catre sultan: Priveste! Sultanul s-a aplecat si a vazut o armata numeroasa de calareti, cu sabiile scoase din teaca, gonind spre cetate. Unii se dadusera jos de pe cal si incepeau sa se catere pe ziduri, scotand strigate de lupta si de moarte. Sultanul s-a facut alb de spaima. Atunci batranul a inchis fereastra, apoi a deschis-o din nou. Calaretii se facusera nevazuti. Totul era ca mai inainte.
    Batranul l-a dus pe sultan la cea de-a doua fereastra, a deschis-o si i-a spus: Priveste! Sultanul s-a uitat pe fereastra si a vazut cetatea cuprinsa de flacari, amenintata de nori negri care inchideau ochiul soarelui. Un vant salbatic impingea focul spre palat. Sultanul a strigat, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Atunci batranul a inchis fereastra, apoi a deschis-o din nou, iar sultanul a vazut cetatea dinaintea ochilor sai, pasnica si frumoasa ca inainte.
    Cand batranul l-a dus la cea de-a treia fereastra, sultanul a vazut ape iesite din matca, revarsandu-se peste cetate,si smulgand piatra de pe piatra. La cea de-a patra fereastra, in loc de pajistile inverzite pe care le stia, sultanul a vazut un desert incins. Apoi apele si desertul n-au mai fost, iar lucrurile s-au randuit ca mai inainte.
    Pe urma, batranul l-a luat de mana pe sultan, l-a dus langa o fantana si i-a poruncit sa se aplece si sa se uite in fundul apei. Cu o miscare iute, omul venit din Maghreb a cufundat capul sultanului in apa. Pe data, sultanul s-a trezit la poalele unui munte, langa niste tarani care radeau si-l aratau cu degetul. Le-a spus ca este sultanul Mahmud, a staruit, a strigat batand din picior, dar felahii radeau intruna, in hohote. Mai-marele lor s-a apropiat de el, i-a sfasiat vesmintele si i-a smuls podoabele scumpe, dandu-i in schimb vesminte simple de taran si o tichie.
    Apoi i-a grait astfel: - Daca nu vrei sa mori de foame, munceste!
    - Dar nu stiu sa muncesc! a raspuns Mahmud.
    - Atunci ai sa ne slujesti drept vita de povara!
    I-au pus toate uneltele lor in spinare si Mahmud, zdrobit, i-a urmat intr-un sat unde o droaie de copii si-au batut joc de el. A dormit intr-un grajd parasit, unde i s-a azvarlit o coaja de paine uscata si o ceapa veche.
    A doua zi, cand s-a trezit, se prefacuse in magar, un magar adevarat, cu copite, coada si urechi mari. A fost legat cu o funie de gat, iar sultanul Mahmud, prefacut in magar, a tras plugul toata ziua. Apoi a tras roata morii, cu ochii legati, sub lovituri de bici. Asa au trecut cinci ani de ocari, nevoi si batjocura.
    Apoi, dintr-odata, si-a redobandit chipul de om, mergand pe ulitele unei cetati necunoscute. Un negustor batran l-a oprit si i-a dat o slujba ciudata.
    - Du-te si asaza-te la usa baii. Pe fiecare femeie care iese o vei intreba daca e maritata. Daca nu e maritata, o vei lua de sotie fara intarziere. Am sa te rasplatesc. Dar daca nu vrei sa te insori cu femeia care nu este maritata, nu vei capata nimic si vei fi alungat din cetate.
    S-a intamplat ca femeia care a spus ca nu este maritata sa fie batrana si grozav de urata. Sultanul Mahmud a incercat sa scape, a strigat chiar ca este magar, a vrut sa-si arate urechile, coada si nu numai atat, spunand ca este magar si ca nicio femeie nu poate lua un magar de barbat. A incercat din rasputeri sa scape de femeie, care-l cuprindea cu dragoste, iar tot zbatandu-se, a scos capul din fantana.
    S-a trezit in sala tronului, alaturi de vizir si de batranul vrajitor. O femeie preafrumoasa ii adusese o tava cu serbeturi. Toata patania lui nefericita, atat de indelungata si de aspra, tinuse doar cat avusese capul cufundat in apa. Era tot sultan. Cu adevarat. Se uita in jur frecandu-se la ochi.
    Atunci batranul i-a spus:
    – Am venit doar sa-ti arat cat esti de norocos.
    Apoi a iesit fara o vorba. Sultanul Mahmud s-a asezat pe tron, a tras aer in piept si s-a apucat cu hotarare de treburile cetatii.
    almeea.com

    0 0
  • 01/25/14--11:18: BZN

  • 0 0
  • 01/25/14--21:33: Familie unita :)


  • 0 0
  • 01/25/14--22:21: Ceasul

  • autor: FrontPress 26.01.2014

    ceas moarteAtenţie. Auziţi cum bate ceasul? Sunt paşii voştri spre moarte… Da, e adevărat că sunt prea mici pentru a vă putea înspăimânta. Dar imaginaţi-vă un ceas cu paşi mai mari.
    Bam! Şi nu mai eşti copil Bam! Iată că puterile slăbesc. Bam! Iată părul devine sur. Bam! Iată că eşti singur şi neputiincios şi în urma ta nu există nimic cu ce-ai putea mândri: doar pahare de unică folosinţă, prezervative şi peria de dinţi de care eri foarte mându.
    Unii dispar chiar la primele bătăi, nereuşind nici măcar să guste din plin viaţa, pierzând-o prin birouri, în spatele orarului de muncă, în cutii de beton sau în băncile universităţii. Din frica faţă de suferinţă, din frică faţă de moarte, ei refuză să mai trăiască. Chiar şi ticăitul ceasului lor nu se mai aude. Acum el este digital şi doar în tăcere îşi mai preschimbă cifrele. De Octavian Racu

    0 0
  • 01/25/14--22:22: O familie


  • 0 0
  • 01/25/14--23:06: :))))


  • 1

older | 1 | .... | 91 | 92 | (Page 93) | 94 | 95 | .... | 171 | newer